Diverse

Telefonul, prietenul tău?

Primul meu telefon a fost un Sony Ericsson T 100, primit de la părinți când am plecat de acasă la liceu. Pentru perioada aia era cam devreme să ai telefon de la 14 ani, dar nu aveam altă posibilitate de a ține legătura cu părinții mei, iar gazdele pe unde am stat fie nu aveau fix, fie nu mă lăsau să îl folosesc.

Azi utilizăm telefonul prea rar pentru a vorbi dar prea des pentru a pierde vremea și legătura reală cu cei dragi. Dacă ar fi să ne întrebăm care este obiectul de care nu ne despărțim niciodată, majoritatea am menționa mobilul. (cine mai are telefon fix..?).

Când sună ceasul deșteptător – al telefonului- pe care îl avem pe noptieră sau, mai grav, cu care am dormit sub cap, preferăm să mai pierdem 10 minute în pat, verificând rețelele de socializare, emailurile, mesajele sau tâmpeniile de pe net, ignorând frumosul răsărit de soare, animalul de companie care cere iubire sau soțul/soția care cere micul dejun. Când ne hotărâm să ne ridicăm din pat și să mergem la baie, avem grijă să luăm telefonul cu noi, că nu am terminat de dat likeuri pe facebook. La duș ne simțim singuri…Sperăm să micșoreze ăștia prețurile pentru telefoanele de folosit în apă. Dacă nu, face împrumut la bancă. Ar fi perfect și pentru la vară când mergem la mare. Un selfie sub apă ne-ar umple de likeuri.

În trafic, la prânz cu prietenii, la birou, în pauze, telefonul este cu noi. Și nu pentru a suna pe cineva important. Este îngrijorător când vezi un grup de prieteni ieșiți la o cafea, iar discuțiile lor rezumându-se la ”hai să facem un selfie”.

Este trist când vezi un copil de 5 ani care plânge din tot sufletul său mic, că nu mai are baterie nici la Iphone, nici la tabletă, după 7 ore de butonat continuu. Este îngrijorător când un grup de prieteni liceeni traversează strada pe roșu, toți cu nasul în telefon, fără să își vorbească și fără a fi atenți pe unde merg. Este trist și îngrijorător când vezi o familie întreagă ieșită să ia masa la restaurant, iar copiii se joacă pe tabletă în timp e părinții își butonează fiecare mobilul propriu.

Situațiile de mai sus sunt reale și mă tot întreb cum se conturează viitorul generației de acum. Dacă primesc Iphone de la 3-5 ani, nu pentru a se juca 2-3 jocuri, ci pentru a avea propriul telefon (care cauzează cancer dacă e folosit sub 14 ani), ce vor face la vârsta adultă? cum vor socializa? Ei fac ce văd. Iar noi, ăștia mari și maturi, suntem responsabili. Personal, mi-am luat un ceas deșteptător în locul mobilului pe care nu îl mai folosesc după ora 20:00. Nu dorm cu el în cameră, nu îl scot din geantă cât sunt cu prietenii în oraș (doar dacă sunt sunată) și am pretenția ca și prietenele mele să facă la fel cât sunt cu mine la un ceai. Nu mă mai panichez dacă l-am uitat acasă sau dacă nu îl găsesc, am ziua mea fără telefon și răspund mai greu decât de obicei (pentru că niciodată nu știu pe unde e 🙂

Tu cât ești de dependet de telefonul tău?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s