Se spune că femeile sunt mai fricoase decât bărbaţii, cu toate astea, ele au mai mult curaj de a vorbi despre frici. Psihologii spun că omul ar avea doar două frici care se pot justifica: frica de zgomote puternice (vezi cum tresari când auzi că se trânteşte uşa sau cum tresari când auzi o împuşcătură) şi frica de a nu cădea de la înălţime. Personal consider că ar fi mai multe frici naturale/raţionale, de exemplu frica de moarte – a ta sau a celor din jur, frica de a nu-ţi pierde locuinţa sau jobul, dar să nu contrazicem specialiştii. Tot ce este în afara acestei sfere de frici raţionale se numeşte fobie.
Am mai vorbit despre fobie aici, când am făcut un top 10 al celor mai ciudate, cum ar fi frica de banane (!!!), frica de muncă sau frica de buric. Spuneam sub formă de glumă cu sâmbure de adevăr că mă tem de fontul Comic Sans, font de care ar trebui să fugă toţi graphic designerii. Dar azi voi spune un adevăr sub formă de glumă. Aşadar, iată-mi fobiile:
Fobia 1: brânza cu mucegai
Pur şi simplu nu pot sta în apropierea unei farfurii care are pe ea felii de brânză cu mucegai.
Fobia 2: mingile sichilicioase
Cuvântul sichilicios nu există în dex, dar nu i-am putut face altă descriere. Am ataşat o poză să vezi despre ce vorbesc (mingile care au textura aşa).
Fobia 3: frica de o anumită nuanţă de verde
Este vorba despre acel army-green dar nu de toate nuanţele. Şi nu îmi este frică de persoanele îmbrăcate în astfel de culori, ci mi-e teamă să ating obiecte care au o aşa cromatică. E o teamă amestecată cu stare de greaţă.
Tu de ce fobii suferi?
Un blog colorat 
și de omizi îmi e frică, în general de viermi și târâtoare indiferent de mărime. Măcar omizile sunt colorate și cu peri pe ele și unele devin fluturi. Râmele și alți viermi, nu.
Mulțumesc, da, m-am resemnat, au trecut aproape 7 ani de atunci.
ApreciazăApreciază
tocmai de perii aia ma tem :))
ApreciazăApreciază
Referitor la fobiile tale: mie îmi place brânza camembert cu mucegaiul acela alb și fin și mingile acelea sichilicioase chiar îmi plac :)).
Eu am unele frici de care nu pot scăpa, o să încep cu fricile mici:
1. Îmi e frică de râme. Nu am atins niciodată o râmă, mai mult, când văd râme mi se face pielea găinii, tresar și o iau la fugă.
2. Îmi e frică de întuneric pentru că nu văd pe întuneric și asta mă îngrozește.
3. După ce am pierdut-o pe mama îmi era frică să nu mai moară cineva drag să trec prin aceeași suferință, preferam să mor eu. Acum, că sunt mamă, îmi e frică să nu pățesc ceva și să rămână copilul meu fără mamă.
4. Îmi e frică că o să pățească copilul meu ceva și să fie din vina mea. De aceea am atenția sporită la maxim non-stop, chiar și când e copilul în casă și nu are cum să se accidenteze grav, lucru care mă obosește groaznic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pff, lasa-ma cu branza aia ca lesin!! :))) AA, am uitat sa scriu ca imi e frica de omizi. Imi pare tare, tare rau de pierderea ta, sper ca esti ok acum… Cat despre ultima ta frica, stiu ca este o teama comuna a tuturor mamelor.
ApreciazăApreciază