Mi-a cerut prietenia!

Mi-a cerut prietenia un băiat. Nu, nu, pe facebook, ci în realitate. I-am răspuns negativ și l-am și bătut. Asta se întâmpla la grădiniță, acum mulți ani.

Vorbeam azi cu prietena mea despre tinerii din ziua de azi și ne întrebam dacă o mai fi la modă au ba să ceri prietenia. Dacă mai există acea inocență de atunci. Știu că m-au apucat nostalgiile, după cum poți observa și în articolul de aici. Așa e când ai prea mult timp liber. Dar chiar sunt curioasă acum că tot am început să mă întreb.

Prima cerere „serioasă” de prietenie a venit când eu eram în clasa a VI-a, din partea unui băiat de clasa a VIII-a. Nu știu cum era pe la alții moda, dar pe la mine prin zonă se întâmpla cu pețitori. Toată clasa afla înaintea ta când unuia sau altuia îi plăcea de tine. Apoi prietenele cele mai bune deveneau mesageri între cei doi îndrăgostiți. Copilul de care îți povestesc nici nu mă privea când treceam pe lângă el. Apoi am aflat de la prietene că băiatul era îndrăgostit de mine și că urma să îmi ceară prietenia în săptămâna următoare. Începusem să am emoții din alea copilărești și faine. A venit și ziua cererii. Prietenele mele, el și eu, toți într-un cerc. Una din fete l-a îndemnat să spună cu voce tare:

– Hai mă, spune-i!

– Delia, vrei să fii prietena mea? Și s-a făcut roșu, roz, portocaliu și verde.

Eu i-am răspuns după vreo 10 minute că da. Apoi au aplaudat fetele, am mai stat toți de povești pe acolo și am plecat fiecare la casa lui. De atunci ne-am mai întâlnit doar din întâmplare la ora de sport asta pentru că fugeam de el. A fost ultima dată când ne-am văzut.

Cam așa se întâmplau chestiile romantice pe vremea mea. Am intrat pe ceva forum de puști și văd că ei de la 12-13 ani deja se sărută. La vârsta aia încă îmi cumpăram jucării. Copii, stați cuminți.

Tu ai cerut vreodată prietenia sau ți-a fost cerută prietenia? sunt curioasă să aflu povestea ta.