Atunci când vrei să faci un pas important în carieră sau în viața personală, senzația de teamă îți pune piedică în îndeplinirea obiectivului tău. Până la un punct este firesc să te sperie necunoscutul, dar ce preferi: părerea de rău că ai încercat sau regretul că nu?
Încă de pe băncile școlii profesorii m-au încurajat să fiu activă la ore. Nu conta dacă răspunsul meu era bun sau greșit, important era ca eu să fiu total implicată, să îmi exprim punctul de vedere exact așa cum îl gândeam, fără teama că voi spune vreo prostie. Deși îmi era greu de cele mai multe ori, căci emotivă fiind, aveam puls de iepure, respectam îndemnul lor. Am văzut rezultatele în notele și mediile mari pe care le-am primit. Ce am învățat atunci aplic inclusiv acum și sper ca la bătrânețe, Doamne ajută, să închei viața cu medie mare.
Greșelile pot avea urmări neplăcute și la final ne pot aduce pedeapsa. Sau succesul. Greșelile pe care le-am făcut până acum m-au condus pe drumul cel bun. De la ură la iubirea și respectul pentru toți oamenii, de la neatenție și dezordine la succesul profesional.
Este musai să analizezi foarte bine situația când vrei să riști, să îți pui întrebări înainte de a acționa, dar nu zăbovi prea mult căci ajungi să te mulțumești cu starea de nemulțumire.
Uneori, o greșeală poate fi tot ce e necesar pentru o realizare valoroasă.— Henry Ford
Ce preferi: părerea de rău că ai încercat sau regretul că nu?
Descoperă mai multe la Un blog colorat
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un blog colorat 
Ne temem si ne e rusine sa gresim fiindca suntem prost crescuti, fiindca am fost indoctrinati cu ideea ca suntem oameni perfecti, intr-o tara perfecta cu conducatori perfecti si intr-o lume perfecta.
ApreciazăApreciază
Cred ca tine mai mult de noi si mai putin de conducatori 🙂
ApreciazăApreciază
Cel mai mult ştiu că lumii îi e frică să facă un pas în necunoscut pentru că ştie că cineva îi va trage la răspundere dacă greşesc. De acolo şi frică pentru nou.Suntem obişnuiţi încă de mici să judecăm fiecare persoană la sânge, să punem etichete, iar când e rândul nostru să schimbăm regulile, fugim de acea responsabilitate.
ApreciazăApreciază
Nu cred ca ne este teama sa gresim, adica nu fata de gresala in sine. Ne este in schimb frica de eșec.
ApreciazăApreciază
Un punct de vedere foarte interesant 😉
ApreciazăApreciază
Ferice de tine ca ai avut profesori care incurajau incercarea fara sa iti dea in cap daca ai gresit raspunsul. Eu nu am avut parte de asa ceva si poate si de aici teama de a face greseli. La orice colt cineva e gata sa iti dea in cap pentru o greseala…
ApreciazăApreciază
Nu si daca treci pe langa colț pregătit cu o cască de protecție 🙂
ApreciazăApreciază
Treaba asta e ca si vorba aia cu banii, decat sa le duc grija mai bine dorul…
ApreciazăApreciază
De curand am citit o fraza care mi s-a parut geniala: daca o greseala poate fi remediata, atunci ea nu a fost o greseala. Atunci cand simt ca gresesc, incerc sa gasesc lectiile care pot fi invatate de acolo si sa nu le mai repet. Errare humanum est, parca asa am retinut eu de la orele de latina cand eram pusa sa invat papagaliceste diferite maxime (asta apropo de profesori).
ApreciazăApreciază
Chiar e genială fraza. De pus in rama 🙂
ApreciazăApreciază
La mine profesorii au fost exact invers. M-au făcut să îmi fie teamă să răspund, așa că stăteam liniștită în bancă și preferam doar să ascult.Iar acest lucru este unul din motivele pentru care am ales meseria de profesor: să fiu diferită de ei. 😀
ApreciazăApreciază
He, he, ce frumos ai spus! Sunt sigura ca elevii te adora.
ApreciazăApreciază