De 30 de minute stau blocată în fața laptopului și îmi vine să plâng și să râd în același timp. Nu, nu am luat-o razna…încă.
Pregătisem pentru azi un articol la care am muncit din februarie, cu sfaturi pentru viitoarele mirese. L-am rescris și citit de zeci de ori, am pus poze drăguțe, am scris la el de mi-au sărit capacele și, după mult timp, am fost mulțumită de rezultat. L-am și publicat azi dar, de la o eroare sau ce pana mea de cuc s-a întâmplat, a trebuit să rescriu intro. No, am rescris atât de bine de s-a șters tot articolul, iar acum stau și mă plâng. Oricum, nu e la fel de tragic ca atunci când s-a stricat laptopul cu toată disertația mea, fix cu două luni înainte de prezentare. Nu aveam ”mare lucru”, doar o carte cu jocuri și ilustrații pentru copii, la care am lucrat un an. Dar tot răul spre bine, nopțile au devenit zile și cartea mea a ieșit mai bine decât prima. Și eu cu câteva kg în minus (nu că aș fi avut nevoie).
Altă situație s-a petrecut acum câțiva ani când afară ploua tare și eu mergeam la o întâlnire. Intuiești ce am pățit…Șoferul vitezoman putea, totuși, să ocolească groapa păcii. Chestia nasoală era că purtam alb. Mi-am păstrat calmul și am început să râd, asta ca să nu îmi stric ziua.
De cele mai multe ori sunt calmă în astfel de situații, nu întotdeauna, însă încerc să îmi spun că indiferent ce se întâmplă există rezolvare. Bine, când vine vorba despre boli sau chestii mai serioase mă panichez mai mult decât trebuie, dar asta e altă poveste.
Tu cum faci față unor astfel de situații? ai trecut prin întâmplări asemănătoare? cum ai procedat?
Descoperă mai multe la Un blog colorat
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un blog colorat 
Hehehehe…si acum ma enervez dar mult mai putin. By the way, o schema asemanatoare mi s-a intamplat si mie cu un articol la care muncisem enorm de mult. You are not alone! 😀 Revenind la nervi, atunci cand simt ca incepe starea, incerc sa vad partea funny din tot ce se intampla. In 90% din cazuri, chiar exista o parte funny si daca poti sa o vezi, atunci poti sa razi de tot ce s-a intamplat. E o treaba pe care care am citit-o in mai multe carti – nu exista lucruri bune sau rele, ci doar perceptia noastra privind lucrurile respective. Eh, mutand perceptia pe lucruri positive, amuzante, raman suficient de rationala ca sa vad solutii, acel eveniment nu mai e un capat de tara si cel mai important, eu sunt bine dispusa. Dupa ce am tot exersat asta, starea de bine pe care o am e o motivatie excelenta pentru a continua pe acest drum.
ApreciazăApreciază
Sa stii ca si mie imi venea sa rad de faza si o sa tin cont de sfatul tau. Sper sa reusesc sa vad partea funny de acum incolo :*
ApreciazăApreciază
Ma enervez foarte greu, iar cand se intampla sa o fac mai adaug inca o bulina neagra pe suflet, prin faptul ca ma simt incapabila sa tin piept nervilor. Ma bate gandul sa ma apuc de meditatie, poate poate o sa reusesc sa invat sa controlez cantitatea de nervi atunci cand apare in pragul usii.
ApreciazăApreciază
E normal sa te mai apuce din cand in cand. Nu e bine nici sa tii nervii in tine ca de acolo apar alte probleme.
ApreciazăApreciază
Cine a scris cel putin o linie de cod la viata lui stie cum e sa uiti un semicolon (;) la final de linie, sa executi programul si sa se astearna iadul peste pamant…
ApreciazăApreciază
:))) văleuu
ApreciazăApreciază
pai uneori ma enervez, evident, cum sa nu ma enervez. Si plang. D’apoi invat si din greseli: cand am lucrare importanta imi fac buck-up la versiuni partiale (imi dau singura mail cu ce am scris). Asa fac la articolele pe blog.In rest, iau viata cum vine, keep it simple and stupid si nu cumpar haine albe.
ApreciazăApreciază
Hmm, buna idee! cat despre haine albe, la mine e mai greu, nu ma pot abtine :))
ApreciazăApreciază
la capitolul asta nu sunt potrivita nici sa dau sfaturi si nici macar sa le ascult pe-ale altora. Pur si simplu nu am cum sa fiu calma. Cred ca m-am nascut nervoasa.
ApreciazăApreciază
:)) tu esti draguta oricum
ApreciazăApreciază
Ma enervez repede, sunt o fire vulcanica, impulsiva, dar partea buna a lucrurilor este ca-mi trece la fel de repede.Ce senzatie urata este sa pierzi un articol la care ai muncit mult…stiu cum e. 😦 Ideea e ca eu nu am mai avut chef s-o iau de la capat atunci cand mi s-a intamplat asta…
ApreciazăApreciază
Pai nici eu nu o sa ma apuc sa il rescriu. Asta e… 😦
ApreciazăApreciază