Din ce în ce mai multe companii încep să își piardă angajații și din ce în ce mai mulți angajați își doresc să lucreze pe cont propriu. De ce? principalul motiv este lipsa de libertate la locul de muncă.
Nu știu dacă aproape 10 ani în graphic design sunt considerați vastă experiență, cert este că am lucrat atât full time, part time, prin contract de angajare la distanță cât și pe cont propriu ca freelancer – ceea ce înseamnă că am trecut prin toate, cu șefi faini, cu clienți neserioși șamd. Și deși domeniul meu este unul creativ, nu multe companii cu care am colaborat au fost deschise și încrezătoare să mă lase să fac (aproape) tot ce vreau, când vreau și să îmi stabilesc singură programul. Pentru mine asta a fost cel mai frustrant: faptul că trebuia să am un program fix. Știi, în meseria noastră, este posibil să nu ai inspirație de la ora 13 la ora 14.
Cel mai fain șef (care nu lăsa niciodată impresia că este peste noi, ci toți eram, de fapt colegi, nu angajați ) a fost cel de la ultimul meu job. Am plecat de la ei cu inima strânsă pentru că știam că las în urmă niște prieteni. Motivul plecării nu a fost neapărat libertatea (aveam libertate mai multă decât avusesem în toți anii în care am lucrat cu alții) și nici slariul mediu, ci dorința mea de a face mai mult cu viața mea, de a lucra pe cont propriu. Mă simțeam legată cumva, deși oamenii nu se supărau dacă de exemplu se întâmpla ca într-o zi să ajung mai repede la birou (pardon, mai târziu 🙂 Adevărata libertate am simțit-o după ce mi-am dat demisia. Acela a fost momentul în care am putut să iau singură decizii, chiar dacă erau nopți în care nu dormeam la gândul că nu au plătit clienții, sau că aveam de plătit taxe, dar a fost și momentul în care am început să mă bucur de venituri mai mari, să stau la prânz cât vreau, să îmi iau pauze dese de la birou (în primele 3 zile că apoi am uitat de ele), să îmi fac programul meu și să mă bucur de mai mult timp liber. Asta nu înseamnă că nu muncesc, din contră, îmi place ce fac, iar gândul că nu mă presează nimeni cu nimic, mă ajută să fiu mai creativă și să lucrez mai repede.
Sunt sigură că mulți oameni se simt captivi la locul de muncă și nu cred că soluția este demisia, ci schimbarea mentalității angajatorilor. Un angajat care se simte apreciat, care se poate bucura de libertate este un angajat fericit și, mai ales productiv. Asta spun toate studiile recente! Un angajat mulțumit de jobul lui și de atmosfera de la locul de muncă, poate trasforma un întreg departament sau chiar întreaga companie.
Multe companii din afară se bazează, mai nou, pe astfel de principii: angajații își stabilesc singuri programul de lucru și nivelul de responsabilitate. Nu fac nimic din ce nu le place. Mai mult, vremea CV-urilor clasice a apus, înlocuite fiind cu unele neconvenționale bazate pe ratingul clienților companiei. Angajatorii au înțeles că oamenii sunt diferiți. Unii funcționează mai bine dimineața, alții vor să lucreze în weekend și alții pot să lucreze doar noaptea.
Programul de lucru de la 9 la 5 oferă un anumit control al angajatorului față de angajat, însă, studiile recente au demonstrat faptul că angajații cu program flexibil au crescut veniturile companiei. Sper să se dezvolte și la noi o astfel de mentalitate, toată lumea ar avea de câștigat.
Tu câtă libertate ai la locul de muncă?
Descoperă mai multe la Un blog colorat
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un blog colorat 
Nu raspund la subiect, ca eu nu am servici, doar lucrez prin casa, sa spunem casnica Mai nou ma frustreaza, mi-ar place sa fac si o munca recunoscuta social, dar nimeni nu ma vrea 🙂
De fapt voiam sa va scriu ca ma consoleaza faptul ca si altii au atacuri de panica, desi evident imi pare rau de voi, ca e cumplit. Eu le aveam in vremurile cind nu prea se stia ce e asta si psihiatrii voiau doar sa te infunde cu medicamente , ceea ce te facea sa te simti nebun de-a binelea. Acum mai fac cite un atac odata la citiva ani, ce nu mai vine „ca un fulger pe cerul senin”, ca stiu de ce a venit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am scapat de atacurile de panica 😉 Cat drepre jobul tau, de ce sa te simti frustrata? bucura-te de libertate, scrie – pentru ca o faci foarte bine si gasesteti un hobby care ar putea sa iti si aduca ceva banuti la un moment dat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
eu lucrea acasa si de acasa. Am lucrat foarte putin timp dupa program, pana sa ma apuce bazdacii cu tulburarile de panica si sa ma izolez. La noi sunt putini cei care se gandesc la creativitatea care la fiecare se manifesta la alte ore. Sunt oameni care functioneaza bine la 7 dimineata, oameni care dau randament mai bun la 6 seara. Macar in job-urile astea de birou ar trebui sa se tina cont de asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De acord! cat despre atacurile de panica, pff, crede-ma ca stiu cum e, si eu m-am izolat in perioada aia.
ApreciazăApreciază
Eu sunt om de birou. 9-17 30. Am incercat cu ani in urma sa lucrez de acasa (dar era second job) si o fost greu sa ma concentrez (poate de oboseala? si nu din cauza de tentatii sau lipsa obisnuintei…). Mai am o mica activitate extra acum acasa, dar care o fac asa cu drag incat nu imi dau seama ca se face 12 noaptea, dar habar nu am daca ar fi sa lucrez 8 ore pe zi mi-ar placea la fel de mult.
Daca e ceva ce imi doresc, atunci e sa reduc programul de lucru la 6 ore. Calculele financiare arata ca m-as descurca rezonabil.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu te incurajez sa faci asta! daca dpdv finaciar totul e ok, treci pe program de 5-6 ore si bucura-te mai mult de libertate si familie.
ps: sunt curioasa ce fel de activitate faci (daca doresti sa imi spui) 🙂
ApreciazăApreciază
Si eu ma bucur de faptul ca lucrez pe cont propriu. E foarte misto sa-ti faci propriul program, sa pleci in vacante fara sa ceri cuiva concediu si sa stii ca poti lucra de oriunde, atat timp cat ai un laptop si conexiune la internet. Ma consider o persoana foarte norocoasa din punctul asta de vedere, plus ca sotul e si el acasa cu mine non-stop, pentru ca tot freelancer este. 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Te cred si ma bucur ca ati avut curaj sa porniti pe drumul asta! Altfel te trezesti dimineata :))
ApreciazăApreciază
Cata vreau ca toata viata mea m’am ghidat dupa urmatorul gand: decat bani multi si timp deloc sa ii cheltui, mai bine timp destul si bani cat sa ajunga. 😀 Nu am fost niciodata un clasic angajat decat pentru scurte perioade de timp, am fost mai degraba seful meu toata viata. Nu e o viata usoara deloc deoarece nu ai o stabilitate clara si asta te poate panica la un momendat. Spirit liber fiind am preferat si prefer asa, pe mine unul ma ingrozeste ideea de program fix, chef si cand nu ai …si alte alea. De permis mi’am permis sa traiesc asa insa doar dupa ce am renuntat la tot ce ne face slabi si implicit sclavi: mandrie, lacomie, pofte. Am renuntat la a transforma dorintele in necesitati si am am refuzat sa fac parte din cercul pretiosilor. M’am multumit mereu cu ce am si am realizat ca cu cat ai mai putin cu atat nu e nevoie sa muncesti mai mult pentru a intretine pentru ce ai muncit deja. Si uite asa am o casa mica, dar cu tot cu tot confortul necesar; o masina modesta dar cu tot confortul necesar; un copil crescut si pus pe picioarele lui care azi e independent; 0 datorii in banci sau alte locuri, ba chiar niste modesti banuti albi economisiti pentru zile negre. 🙂 Reteta simpla de viata, care pe mine unul nu m’a transformat nici in sclavul bancilor, nici al companiilor, nici a nimic altceva. 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ce frumos! Un exemplu pentru ceilalti 🙂
ApreciazăApreciază