Deși mi-aș dori o casă cu etaj, eu îți scriu despre case cu… butoane

Fie că îți place, fie că nu, de fiecare dată când cumperi ceva nou sau ți se oferă un serviciu (la medic, la coafor) primești un bon fiscal. Știu că asta devine foarte enervant, mai ales pentru femei, care fac colecție de bonuri, involutar, și care cu greu își mai găsesc rujul în geantă de la atâtea hârtiuțe. Nu știu la voi dacă se întâmplă asta, dar eu am în fiecare poșetă cel puțin 5 bonuri fiscale.

În ultima perioadă m-am tot întrebat care este treaba cu aceste bonuri fiscale și am fost curioasă să aflu mai multe, așa că m-am apucat de citit. Am aflat astfel că orice comerciant care vinde produse sau prestează servicii către clienți persoane fizice este obligat să dețină o casă de marcat în vederea emiterii unei facturi și a unui bon fiscal, dar și pentru a putea să înregistreze în mod legal toate vânzările care au loc în cadrul respectivei firme. Există și o poveste interesantă despre apariția primei case de marcat. Eu consider că merită spusă, chiar dacă unii, probabil o știu.

Prima casă de marcat a apărut în anul 1879 când James Ritty, proprietarul unei cafenele din Ohio, a început să aibă probleme financiare din ce în ce mai mari. Deși localul său era mereu plin, la sfârșitul fiecărei zile acesta constata lipsa unor sume importante de bani. Nici schimbarea angajaților nu a fost o soluție, pentru că mereu se găseau printre ei și oameni tentați să fure. Toate aceste probleme l-au dat peste cap și a intrat într-o depresie foarte urâtă. Ca să treacă peste asta, a plecat într-o croazieră în Europa. În timpul călătoriei s-a împrietenit cu inginerul navei și a ajuns să petreacă foarte multe ore în camera motorului. Aici atenția i-a fost captată de macanismul de funcționare, care înregistra rotațiile elicelor vaporului. Asta l-a determinat să se întrebe dacă nu putea să inventeze ceva asemănător care să înregistreze tranzacțiile din cafeneaua sa. Astfel, cu ajutorul fratelui său au pus bazele primei case de marcat, urmând ca din 1922 să fie vândute peste două milioane de exemplare.

Azi lucrurile s-au schimbat. Aparatele de marcat fiscale sunt livrate numai de distributori autorizați, însă trebuie să îi găsești pe cei care oferă servicii de înaltă calitate, case de marcat foarte performate și la prețuri convenabile.

Dacă primul pas a fost făcut, adică achiziționarea aparatului, urmează fiscalizarea casei de marcat care este absolut obligatorie. Se întocmește un dosar care se depune la Direcția Generală a Finanțelor Publice (D.G.F.P.) de județ, respectiv a Municipiului București. Unii distribuitori oferă contra unei sume convenabile și serviciul de întocmire a dosarului ANAF. După ce au fost parcurse și alte etape, casa de marcat poate fi folosită în mod legal.

Citind lucrurile astea și împărtășindu-le cu tine, am început să înțeleg mult mai bine cum stă treaba cu casele de marcat și cu bonurile fiscale. De acum nu o să mă mai uit urât la vânzătoarele care nu mă lasă să plec din magazin fără bon.

sursa foto