Înainte de toate aș vrea să mă fac înțeleasă de la bun început că nu vreau nici măcar un comentariu de genul ”felicitări pentru gest” sau mai știu eu ce… și nici să se interpreteze cum că vin să mă dau pe mine exemplu. Ideea este să trag un semnal de alarmă pentru că se întâmplă destul de des, se pare, să trecem indiferenți pe lângă oamenii din jurul nostru. Iar unii chiar au nevoie de ajutor. DE PRIMUL AJUTOR!
Postarea asta m-a determinat să povestesc public, după doi (sau trei) ani în care nu am spus nimănui în afară de familie, cum am găsit pe stradă un om în stop cardio-respirator. Era martie, destul de rece, în jurul orei 18. Mergeam cu soțul spre blocul mamei lui când am zărit în depărtare un om întins pe jos, chiar în fața scării unde trebuia să ajungem. Cartierul era destul de populat și oamenii treceau pe lângă om aruncând priviri și acuze cum că era beat. Asta am crezut și noi și inițial am vrut să trecem mai departe. Dacă am fi făcut asta nu cred că m-aș fi iertat vreodată. Totuși ceva ne-a făcut să ne oprim. Poate instinctul, poate poziția nefirească în care sta bărbatul respectiv: întins pe burtă cu fața la pământ. M-am aplecat cu o oarecare teamă asupra sa. L-am mișcat dar nu a dat niciun semn. Era extrem de rece, cei care au atins vreodată un om mort știu despre ce vorbesc. M-am speriat și am început să țip la soț să sune ambulanța. Între timp oamenii treceau pe lângă noi indiferenți, un singur bărbat a reacționat imediat. A format el apelul către ambulanță și mi-a dat mie telefonul să vorbesc în timp ce dânsul verifica pulusul și respirația. Ambulanța a ajuns relativ repede, resuscitarea a durat 40 de minute până când omul și-a recăpătat pulsul, dar când i-am intrebat pe medici dacă are șanse să supraviețuiască au fost rezervați, mai ales că avea și o vârstă (în jur de 65 de ani). Bărbatul nu ajunsese așa de la alcool ci de la un stop cardio-respirator . Ce m-a revoltat, însă, a fost faptul că în timpul resuscitării în jurul nostru se adunaseră, ca la spectacol, vreo 40 de oameni care mai și făceau poze.
Nu știu dacă bărbatul trăiește azi, m-aș bucura să fie bine. Probabil nu o să aflu asta niciodată, însă din când în când îmi amintesc de acea întâmplare, pentru că personal m-a marcat destul de mult. De atunci mă opresc la fiecare om pe care îl văd pe jos, câte înjurături nu mi-am luat de la oamenii străzii!! :)) Dar prefer așa decât să trăiesc cu conștiința că cineva a murit din cauza indiferenței mele.
Descoperă mai multe la Un blog colorat
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un blog colorat 
Daca as vedea un om imbracat curat, pe jos – cu siguranta n-as presupune ca e beat si m-as duce sa-l ajut. Problema e daca as vedea un om al strazii, ca n-as stii daca doarme sau chiar are ceva problema. Cred ca depinde mult si pozitia omului, pozitiile de somn sunt cam tipice, deci daca e intins pe burta clar are o problema
ApreciazăApreciat de 1 persoană
eu nu stiu sa acord ajutor.
Vreau sa fac niste cursuri – in curand.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am fost la Sanitarii Priceputi in liceu dar am uitat tot :)) Si eu vreau sa ma reapuc.
ApreciazăApreciază
Fa cursuri de prim ajutor pt bebelusi, cred ca sunt foarte utile si pot salva vieti 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, o sa ma duc 🙂
ApreciazăApreciază
am cautat aseara inspirata de tine. Am gasit la spitalul langa mine cursuri pt familii cu copii de la 15 ani. Mi se pare extraordinar ca activitate pt familie.
(sunt tare mandra de ce spital am langa, multe activitati fac, o sa incerc sa mai merg, si sa invat cate ceva – daca nu la un spital de top 10 din europa pot invata, atunci de unde ??? ).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Serios? mi se pare super. Si la noi la spitale se fac cursuri de primul ajutor dar nu mai tin minte cat e taxa exact.
ApreciazăApreciază
Da, si eu zic ca e important.
Dar saracul om dupa 40 min de reanimare care veneau dupa ce statuse inconstient, ma indoiesc ca si-a revenit 😦
Eu am vazut o reanimare din asta pe plaja in Spania: om tinar, cred ca apa era prea rece. Pana la urma l-au luat cu elicopterul. Si ma întreb daca o mai fi trăind. M-a marcat f tare intimplarea, ma gandeam si la saraca sotie si copil care asistau neputincioase la salvare, nici macar nu vorbeau limba.
ApreciazăApreciază
😦 nu stiu ce sa spun…sper sa fie bine oriunde ar fi. Omul acela tanar cred ca avea sanse mai mari sa isi revina, acum depinde si daca suferea de boli de inima sau altele.
ApreciazăApreciază
Si mie mi s-a intamplat intr-o dimineata in care ma duceam la munca aici in Anglia sa vad, pe o strada pe care trec foarte des, un barbat intins pe jos inconstient. Era un alt barbat langa el care suna ambulanta. Nu stiu ce as fi facut daca nu era nimeni langa el, dar sper ca as fi sunat pentru ajutor. Mai tarziu o alta cunostinta a trecut pe aceeasi strada si a vazut ambulanta venita. Sper sa isi fi revenit.
M-a impresionat mult sa vad asa ceva: filmul vietii intrerupt…
ApreciazăApreciază
Sunt convinsa ca te-ai fi oprit si ai fi sunat la ambulanta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu stiu sa acord primul ajutor, dar te asigur ca macar m-as opri si as suna la salvare. Stiu ca e putin, dar… sunt foarte slaba de inger si nu cred ca, si daca as lua cursuri de prim ajutor, mi-as putea pastra calmul sa incerc sa salvez singura o viata.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Important este sa te opresti si sa chemi medicul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană