Nu îmi dau seama de ce spun unele femei că după ce naști s-a terminat viața ta, că nu mai ai timp de nimic, că nu ai de ales și trebuie să te neglijezi, că cel mic îți mănâncă zilele și părul din cap!
Până să nasc, cel mai des lâncezeam pe canapea. Amândoi. În afară de ce aveam de lucru pentru job, de curățenia de sâmbata si de aberat pe blog, viața mea era chiar plictisitoare. Îmi era lene să ies în oraș și nu aveam deloc o viață activă. După naștere și după ce m-am lămurit cum stă treaba cu ”a avea copil” lucrurile s-au schimbat în bine. Există timp pentru orice, important este să vrei. Dacă înveți să cunoști nevoile copilului, dacă iei lucrurile ca atare, nimic nu o să îți mai pară greu.
Nu vreau să par eu atotștiutoare și nici să mă dau ca exemplu, dar la două săptămâni după naștere am reînceput să lucrez. Cu fetița într-o mână și cu laptopul în cealaltă. Ne-am și mutat, tot după naștere. Sunt zile în care dormim până la 9-10 și zile în care dormim până la 6. Sunt nopți în care mă ține trează câte 2 ore pentru că vrea afecțiune și nopți în care nu mă bagă în seamă. Dar le iau ca pe ceva firesc și mă bucur de fiecare moment. Am multă energie, reușesc să întrețin casa, să gătesc și să alăptez în același timp (cât voi mai putea să o țin într-o mână), reușesc să îmi fac unghiile, să dorm la prânz, să fac baie cât de mult vreau, să mă răsfăț cu creme de corp frumos mirositoare și să mă aranjez în fiecare zi. Ieșim în oraș, ne uităm la seriale, mergem la shopping, Arătosul își vede meciurile cu băieții, ba chiar am timp și să îmi fie lene. Dacă vii la noi acasă și găsești patul nefăcut, puțină dezordine, pe mine nepiptănată sau nepublicarea articolelor pe blog este pentru că m-am lăsat condusă de lene, nu pentru că nu mă lasă copilul.
Un copil plânge o zi întreagă pentru că are o nevoie pe care părintele nu i-o satisface (excepție făcând perioadele în care este bolnăvior). Și insist aici că este important să cunoaștem nevoile bebelușului dar, la fel de important este să îl implici și pe cel mic în activitățile tale. Eu prefer să o iau cu mine la mall în loc să o las cu bunicii. Nu mă încurcă, ba din contră, vreau să fiu lângă ea mereu pentru că știu că de asta are ea nevoie. Și sincer, eu la fel.
O să închei prin a-ți spune și ție ce ne-a sfătuit înainte de externare medicul cu care am născut: dacă vrei armonie în familie, mama trebuie să se pună pe primul plan, pe locul doi sunt cei doi soți (care trebuie să doarmă împreună, singuri, fără copil) și pe locul trei este copilul. Poate sună dur dar nu e ceea ce pare. Și mie mi-a luat puțin timp să îmi dau seama ce vrea să spună. Te las și pe tine să analizezi.
Un blog colorat 
esti tu norocoasa si calma si senina.
Altfel fiica mea a avut perioade cand s-a trezit din ora in ora. Noroc ca se terminau. Imi aduc aminte cu drag ca dupa perioada de colici am recitit niste carti groase ce le adoram, si reinceput sa crosetez/tricotez, asta dupa ce zinic aveam plimbarea la piata. De citit citeam cand alaptam ca bebeluna statea la san si o ora. Si mai sunt bebelusi care regurgiteaza si sunt cu risc de inec asa ca cineva sta permanent cu copilul pe umar, pana la 8-9 luni, si celalalt spala continuu toate hainutele si prosopelele. Si mai sunt mamici obsedate de calcat si dezinfectat si asta consuam timp. Sau care care vor in continuare sa isi petreaca o ora dimineata la machiat, si saptamanal la coafor, si vorbesc 20-30ore la telefon lunar, si lipite de tv.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si a mea regurgiteaza des… Stiu cum e cu trezitul.Sunt calma, am si perioade in care ma enervez – nu pe ea, dar cel mai mult incerc sa fiu pozitiva pt ca ea simte.
ApreciazăApreciază
Felicitari ca e asa fain! Dar sa stii ca nu toti copiii sunt la fel, sunt unii care chiar nu dorm noaptea. Eu am avut modelul asta in dublu exemplar. Si m-a ajutat dormitul in primele luni cu copilul in pat, ca recuperam somnul ziua, pe cand toti 3 treji toata noaptea, cu ture intre patul tau si patutul bebelusului, nu ajuta la nimic.
Si eu spun ca mare parte din viata dupa bebe e data de atitidinea pe care o ai tu insati, ca daca iti zici ca e greu chiar e, iar daca iti zici ca e usor, nu vezi greul.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Stiu ca sunt bebelusi care plang toata noaptea, poate de la burtica. Cu colicii stiu cum e sa lupti si stiu ca nu prea ai ce sa faci.
Si ai dreptate, totul este cum privesti tu lucrurile, la fel si cu sarcina.
ApreciazăApreciază