Cum m-a schimbat maternitatea

Nu cred că există vreo carte, vreun citat, vreun film sau vreun cuvânt care să mă poată schimba atât de mult precum a făcut-o maternitatea. Și nu mă vor putea înțelege decât cei care au copii. Să fii părinte este cea mai mare provocare a vieții, totodată și nucleul ei. Fără copii, conștient sau nu – vei avea mereu un gol în suflet pe care nu îl vor putea umple nici cei mai drăgălași cățeluși. Și nu spun asta ca și cum i-aș judeca pe cei care nu vor sau nu pot să aibă copii. Spun asta pentru că până acum 3 luni nu îmi simțeam viața completă.

maternitate

Nu știu să descriu prea bine ce simte o mamă sau cum se simte. Pentru mine maternitatea înseamnă renaștere – fizică, psihică și spirituală. Așadar, am încercat să punctez câteva rânduri despre cum m-a schimbat maternitatea:

Am devenit cea mai bună versiune a mea

Până acum trei luni uram treaba asta cu cea mai bună versiune a mea. De când sunt mamă, însă, mi-am descoperit noi laturi: sunt mai calmă, am mai multă răbdare, pot să fiu blândă și mai înțelegătoare (nu se aplică și în ceea ce îl privește pe Arătos în sensul că mă mai rățoiesc din când în când la el dar oricum și partea asta de versiune e în lucru. Mai trebuie să îi dau luciu 🙂 )

Sunt mai ordonată

Înainte îmi găseam lucrurile doar în oridine dezordonată. Acum nu mai suport dezordinea ordonată. Deși mai sunt zile în care nu am chef nici să îmi fac patul, las vasele în chiuvetă sau mi-e lene să scot rufele la uscat, acestea sunt, totuși, rare. Surprinzător, dar de când avem copil casa noastră este mult mai curată și toate lucrurile sunt puse în ordine.

Am învățat să trăiesc și să experimentez bucuriile vieții

Înainte de a deveni mămică am considerat că a alerga după bani este scopul vieții mele. Lucram zilnic până la epuizare iar în weekenduri eram atât de obosită încât nu mai aveam chef de nimic. Preferam să lenevesc în brațele soțului, nu ne întâlneam cu prietenii și nici nu făceam mare lucru. Acum ne-am făcut prieteni noi iar weekendurile sunt pline. Avem mereu musafiri, ne bucurăm de ieșiri dese și plimbări prin parc, ne bucurăm de orice rază de soare sau de orice picătură de ploaie.

Sunt altă persoană – fizic, psihic și sufletește

Mulți îmi spun că am alte trăsături, că fața mea e schimbată, că e mai luminoasă și că eu radiez. E drept, mă aranjez mai mult, puține sunt zilele în care aleg să nu mă machiez. Mi-am schimbat stilul vestimentar și am în plan să îmi schimb și părul.

Experimentez dragostea, teama și bucuria într-o formă despre care nu am știut că există. Sunt mult mai puternică din punct de vedere psihic. Maternitatea m-a făcut să realizez că există viață după birou. Am senzația de libertate. Simt o bucurie extremă. Mi se pare minunat orice lucru mărunt. Sunt recunoscătoare pentru tot ce am.

Mi-am schimbat rutina zilnică

Acum fiecare zi e diferită și deloc plictisitoare. Reușesc să fac tot ce îmi propun aproape de fiecare dată. Încerc să am cât mai multe activități alături de fetița mea și, totodată, să și lucrez și să mă ocup de treburile din casă.

Am devenit mai emotivă

Orice știre legată de suferința vreunui copil mă face să lăcrimez. Totodată, am căpătat o nouă frică- aceea de a nu i se întâmpla ceva fetiței mele. Este o teamă pe care o au și o înțeleg doar părinții. Este o teamă cu care treci de mână prin viață, o teamă care o să mă  însoțească de acum încolo.

Îmi apreciez și mai mult părinții și bunicii

Acum, că și eu sunt mămică, pot înțelege mult mai ușor sacrificiile pe care le-au făcut părinții și bunicii mei pentru mine. Știu că ei au dat totul ca să mă crească un om bun. Acum știu că părinții nu își ceartă copiii din răutate ci din dragoste. Nu poți să îi tolerezi orice unui copil pe care îl iubești. A tolera orice înseamnă să il expui la anumite pericole și, prin urmare, să îi creezi suferință.

Ca să ajung la starea asta de bine și eu am trecut printr-o scurtă perioadă de depresie. E absolut normal să te simți așa ca proaspătă mămică. Știi, mai sunt și hormoni implicați în procesul de schimbare. Nu ai motive să te simți o mamă rea dacă încă nu ai ajuns la un echilibru. Toate la timpul lor. Organismul nostru este diferit. Concentrează-te întâi pe câștigurile mici pe care le primești având noul statut: de exemplu bucură-te dacă azi copilul tău a plâns cu 5 minute mai puțin decât ieri. Sărbătorește triumful de a scoate mucișorii din nas (mamele știu ce zic), bucură-te de fiecare respirație a celui mic, bucură-te că ați depășit momentul delicat al nașterii și că sunteți în viață și ia în considerare faptul că și mamele care par să aibă totul au trecut prin ce treci tu. Iubește și lasă-te iubită de copilul tău în felul lui.

Pe tine cum te-a schimbat maternitatea?

 

 

2 gânduri

  1. Te invidiez in sensul bun ca te-a schimbat asa maternitatea. Ca mie, oricat am pornit de optimista, mi-a fost foarte greu in primele luni. Iar mutatul la casa ne-a dat si el peste cap, asa ca pt o vreme nu am mai iesit din lipsa de timp, iar pt prieteni, ne-am fortat chiar azi sa fixam o data de invitat la masa, ca altfel o raream de tot si cu ei.

    Apreciat de 2 persoane

  2. cu sarcina si nasterea eu am pierdut multi neuroni. Majoritatea 😀 . Am pierdut curatenia din casa (obsesiva), calcatul. In plus am devenit mai dezordonata. Mai neglijenta. Mai minimalista. Zero machiaje. Eliminat mare parte din chimicalele din casa.
    Am inceput sa fiu atenta la alimentatie, somn, igiena dentara, etc. igiena vietii; pt prima data in viata am devenit sanatoasa 100%, nu a venit asta peste noapte, dar nu am mai cumparat nimic din farmacie cu anii!!!

    Am devenit mai sensibila si emotiva si eu. Suferinta copiiilor ma busheshte in plans. Pana si fericirea lor imi da lacrimi. Nu mai suport un film de groaza ce alta data le savuram.
    Am inceput sa contribui la umanitare, si as vrea sa pot face voluntariat full time – nu am implinire mai mare decat asta.
    Am inceput sa ma bucur de lucruri simple. e o maaare evolutie pt mine 🙂

    Nu mai am nicio toleranta pt greselile mamei. Pur si simplu la ea a fost lene – ce admir este ca a recunoscut ca ea nu trebuia sa faca copii, putini adulti in jur sunt atat de sinceri si onesti. In contradictie, admir pe mamaia ce vine din perioada fara electricitate, fara masina de spalat, 4 nepoti in batatura la 50 ani, mai muncea si ocazional cu ziua prin sat pt un ban, gospodarie cu vaci, porci, gradina, o suta de gaini (minim), oi etc.
    Nu mai am nicio toleranta fata de agresivitatea alto parinti fata de copiii proprii. Da, sunt in stare sa chem protectia copilului daca vad ca iti lovesti copilul.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.