A ne compara propriul copil cu altul a devenit un obicei dăunător de care foarte puțini părinți sunt conștienți. Din dorința de a-l motiva pe cel mic să învețe mai bine, să îl facă mai ambițios sau mai cuminte, mulți părinți ajung să le reproșeze propriilor copii că nu au luat notă la fel de bună ca a colegei lor, că nu au fost suficient de buni să îl întreacă pe copilul vecinului la sport, și așa mai departe. Cu siguranță nu ai intenția să îți rănești copilul, dar fără să îți dai seama îi vei lăsa amprente sufletești pe viață:
- Comparându-l cu alții îl expui la foarte mult stres. Copilul se simte împovărat dacă mereu va fi comparat cu alții. Mai mult decât atât, va deveni un adult anxios și va avea probleme cu somnul.
- Comparâdu-l în public îl vei transforma într-o persoană retrasă. Copilul nu va avea mulți prieteni și nici o viață socială când va deveni adult.
- Comparându-l cu alții îl vei îndepărta de tine. Atunci când îți cerți copilul în mod constant pentru că a luat o notă mai mică decât a colegei sale de clasă, acesta începe să creadă că ceva nu este în regulă cu el, că ceva nu face bine și că te nemulțumește mereu. Vei deveni sursa rănirii lui și se va teme să îți ceară ajutorul la nevoie. Va deveni un adult nesigur pe el.
- Comparându-l cu alții nu îl lași să descopere ce îi place cu adevărat. Dacă nu îl încurajezi să picteze pentru că tu nu vezi un viitor în asta, faci o mare greșeală! Degeaba insiști să meargă la balet dacă lui îi place să cânte la pian. Într-un final nu va face performanță în nicio situație căci va fi confuz, iar la maturitate nu își va găsi locul.
- Comparându-l cu alții se va compara cu alții. Un copil nu este un obiect mai bun sau mai rău, este o ființă cu caracter și trăsături unice, se dezvoltă diferit și în ritmul propriu. Nu forța lucrurile, lasă-l să treacă prin toate etapele vieții așa cum simte el.
- Comparându-l cu alții va crede că nu e suficient de bun pentru tine. Tu, ca părinte,vei uita repede sau nici nu vei conșrientiza măcar că ”nu ești bun de nimic” îi poate lăsa răni sufletești copilului tău.
- Comparându-l cu alții va deveni un adult nervos și irascibil. Copilul pus într-o astfel de situație nu va ști niciodată să spună NU și va simți în mod constant că ce face nu e bine.
Viața de părinte nu este ușoară, dar asta depinde și de atitudinea noastră. De cele mai multe ori, impresia că știm ce nevoi are copilul nostru reflectă, de fapt, nevoile noastre neîmplinite în copilărie. Nu există părinți ideali, toți mai fac și mici greșeli, însă tot noi, părinții, suntem primii profesori ai copiilor noștri, deci, e datoria noastră să îi creștem într-un mediu pozitiv și să le spunem mai des cât de speciali sunt pentru noi.
Tu ai fost comparat(ă) cu alții copii (de către părinți, rude, profesori, etc)? Cum te simțeai atunci, cum te simți acum?
Descoperă mai multe la Un blog colorat
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un blog colorat 
Nici eu nu sunt de acord cu astfel de comparatii. Nu sunt deloc sanatoase!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite o chestie pe care noi nu am facut-o: nu am intrebat niciodata ce note au colegii ei. Si totusi, la un moment dat (clasa a 5a) deja a venit fata sa zica de un 9 si ca prietena ei are 10, si invers, ea avea 10 si prietena ei 6 si parintii au pedepsit-o. Pe fata mea asta a motivat-o sa incerce sa caute ce nu a inteles (google is great tool, il foloseste din plin) si sa aprecieze ca noi nu am pedepsit-o niciodata.
Sa vedem cum o fi la liceu 🙂 mai vorbim in vreo 2 ani :))))) , la asta am avut discutii lungi cu verisoara mea profesor in tulcea ce explica ca ea ii motiveaza prin competitie intre ei, si eu ii explicam ca nu sunt de acord deloc cu asta si ca exista si alte metode pedagogice.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oh, bravo ei! ce dulce! cat despre competitia intre elevii verisoarei nu stiu ce sa iti spun…..Era tare neplacut (cel putin) cand profesorii ne comparau intre noi..La un moment dat s-a ajuns la situatia in care unul dintre colegi venea batut in fiecare zi pentru ca nu mergea acasa cu 10.
ApreciazăApreciază
problema nu doar de comparat, ci de pus presiune prin competitie! nu vad rau ca de la o varsta in colo sa stie fiecare ce note au ceilalti si clasamentul, dar de a motiva prin „ala e mai bun ca tine si te intrece” nu construieste nimic emotional, suntem in era unde lucrul in echipa este cheia evolutiei. Dar multi profesori au ramas cu metodologia comunista.
Si eu am avut o colega ce ma ruga sa nu mai zic acasa la mine ca am luat 10 la mate, sau ca am dat alta lucrare ce eu tot perfect o facui. Colega era de 8-9, adica buna buna dar nu sclipitoare, a facut si facultate si la fara taxa in anii cand erau 5-10 pe loc, dar maica sa avea mari pretentii de la ea, o intreba pe maica mea, care maica mea gura mare evident ii zicea de 10 10 10 10. E drept ca si surorile ei mai mari au fost de 10++ (studii post universitare, doctorate etc) – doar colega mea nu a ajuns ‘decat’ sa termine o facultate la stat, cu bursa, cu brio, fara genialitatea surorilor ei, si se pare ca totul depinde de sensibilitatea copilului pt ca aceeasi mama si acelasi comportament cu toate fetele dar pe cele mari nu le-a afectat si nici nu au vazut ca ar fi fost comparate, si aceeasi situatie de comparatie ar trebui sa afecteze ambii copii dar uite ca unicitatea face ca pe unii sa ii deranjeze si pt altii sa le intre pe o ureche si iasa pe alta. De, eu cu acei de 10 nu am ajuns deloc mai departe decat ea, dar ca idee…
Cum am copil de final de clasa a5a am remarcat ca tendinta parintilor de a pune presiune pe copil si note si scoala e fix acolo unde parintii au ratat sansa (de ex. noi acum la clasa a 5a am decis inceput meditatii, si doar la engleza, find panicata ca la scoala tot nu fac engleza, am inceput sa lucrez cu fata la engleza, dar de fapt eu voiam sa ii corectez practic carentele mele la engleza si frustrarile mele din viatza in raport cu limba engleza ce am invatat-o dupa facultate).
ApreciazăApreciază
M-am invatat si eu ca nu este bine sa compari copiii. Chiar si intre frati pot fi diferente majore
ApreciazăApreciat de 1 persoană
si eu am fost comparata, si fara sa vreau din inconstient au venit comparatii: mi-am pus probleme cand fiica mea lua mai putin in greutate decat altii de aceeasi varsta, mi-am pus probleme cand am vazut-o mai grasutza decat colegele ei de scoala, mi-am pus intrebari cand 4-5 din colegele ei vorbeau engleza si noi acasa nu facuram nimic, am comparat copila la 1 an cand ea evolua si prietenul de aceiasi varsta involua (si mama lui la fel a comparat si dat seama ca e ceva in neregula, in cateva luni a venit si diagnosticul de autism, si daca nu ar fi comparat sigur nu ar fi vazut!! dar cum zi de zi ne-am vazut pana la 1 an si am tot comparat ce/cat/cum etc).
Ba mai mult, ma compar personal cu colegii de munca si am inceput niste cursuri pt asta, ma compar si la ce mananc, m-am comparat cu familii din jur ce nu au luat nimic din farmacie de peste 10 ani si mi-a prins enorm sa ma compar si sa invat si sa ajung ca ei, ca daca nu as fi comparat as fi trait inca cu raceli prin casa, cu suplimente, si neglijente si repetand o prostie de expresie „e normal sa ne imbolnavim”.
Cred ca articolul tau are un titlu exagerat si pierde echilibrul: e imposibil sa nu comparam NICIODATA copilul sau sa nu ne comparam, dar cu sigurantza ca a compara si critica MEREU in fatza celorlalti e umilitor si deloc sanatos. Sunt 2 termeni si hai sa le separam, pt ca, prin comparatie, unele mame citesc si zic da dar altele citesc si se pot simti inferioare si mai putin bune.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stiu ce spui, te inteleg, nici nu am pus problema ca mamele care isi compara copii sunt mai bune sau mai rele decat celelalte. Nu are nimeni de ce sa se simta mai buna sau mai inferioara. Sunt doua situatii diferite, ai dreptate, dar asta despre care vorbesc eu e traumatizanta pentru copil si stresanta pentru parinti 🙂
ApreciazăApreciază
Uite, sa iti dau un exemplu: eram in parc cu fetita si una dintre mamicile de acolo ii zicea baietelului aproape la fiecare gest ”nu faci bine asa, uite fetita”. ”Nu te da asa pe leagan, uite fetita cum se da” …”Urca-te singur, nu esti in stare de nimic, uite fetita ce poate” etc…etc… Scuze, dar fazele astea ma scot din minti si nu mi se par sanatoase.
ApreciazăApreciază
exemplul tau e o extrema, ce face mama aia este castrare emotionala a fortelor copilului, probabil e nemultumita de ce a facut ea (copil, lucruri in viata etc).
Dar daca o data ajungi sa compari cu alt copil/alt sef/alt oras/alta tzara /alt guvern/ alta haina, in mod constructiv, poate fi un lucru bun. De aia am si mentionat ca titlul articolului pus de tine folosing cuvantul NICIODATA e gresit.
(tocmai imi dau seama ca ieri comparam sefii intre ei, si acum ceva sapt. discutam cu un psiholog si comparam parintzii mei intre ei…..)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) esti figura, pe laga asta sunt convinsa 100% ca esti o mama extraordinara 😉
ApreciazăApreciază
toate suntem mame extraordinare. Prin faptul ca ne punem intrebari si discutii, si cautam sa vedem ce e mai bine. Faptul ca avem indoieli si citim si studiem ne aduce cu un pas inainte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un sfat foarte bun, chiar nu trebuie comparati copiii, si in nici un caz nu trebuie sa li se spuna „uite, cutare cum poate sa…” , este foarte greu pentru ei, se simt neapreciati si neintelesi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din punctul meu de vedere pentru nimeni nu este bine sa se compare cu altcineva, mai ales pe termen lung. Fiecare are drumul lui, abilitatile lui, calitatile si defectele sale. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta mi se pare cel mai aiurea si majoritatea parintilor isi compara copiii. Toti suntem diferiti, ar trebui sa intelegem asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cat adevar! Da, am fost comparata, cu persoane cu care chiar nu era cazul chiar. Mereu m-a deranjat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
fiecare copil este in felul lui, nici degetele de la o mana nu sunt la fel, asa ca nu-i cu suparare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da..recunosc ca la inceput aveam tendinta sa il compar pe cel mic cu alti copii de seama lui. Ba ca el nu vorbeste si celallat da, ba ca nu merge si celalalt da…asa ca m-am invatat ca fiecare copil are ritmul sau de dezvoltare si capacitatile sale asa ca e inutil s aii comparam. Fiecare e unic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-am crescut copiii exact după acest principiu și cred, după rezultate, ca a fost o alegere buna.
Suntem unici, deci nu suportam comparații.
😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu siguranta am fost comparata cu alt copil, mai ales la note. El cum a putut? El de ce face asta, aia? Stiu ca nu e bine sa iti compari copilul cu altul, trebuie sa il accepti asa cum e, altfel se poate simti marginalizat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-am promis ca nu imi voi compara niciodata copilul cu altul, nici mie nu mi-ar plcea ca el sa ma compare cu alti parinti.
ApreciazăApreciază
Foartd bine spus. Da, am fost comparata si nu m-am simtit bine. Si tocmai de aceea nu voi face aceeasi greseala cu fetita mea. Incerc in fiecare zi sa fiu un parinte mai bun, mai informat, mai aproape de copilul meu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai scris un articol foarte util, pe care mai mulți părinți ar trebui să-l citească. Cea mai mare greșeală este să-ți compari copilul cu altcineva, fiecare om este diferit iar asta este un lucru minunat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ce frumos le-ai spus pe toate! Fiecare om, fiecare copil este unic, de dezvolta in ritmul lui, are aptitudini diferite de cele ale copiilor vecinilor sau colegelor tale. De ce sa ii compari? Este ca si cum ai compara perele cu merele. Ambele sunt bune in felul lor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur ca am fost. Dacă x poate, poți și tu. Norocul meu este ca funcționez destul de bine fiind folosita psihologia inversa, prin urmare m-a frustrat dar motivat. Nu as recomanda-o pentru copii în orice caz!
ApreciazăApreciază