Ceea ce s-a întâmplat în ultima vreme la noi în țară (nu voi dezbate subiectul căci este prea trist, prea șocant, prea dureros) dar și experiențele neplăcute pe care le-am avut cu tot felul de ciudați mă face să îmi iau inima în dinți și să îți povestesc despre câteva întâmplări mai neplăcute din viața mea. Sunt experiențe pe care, poate, nu le-aș fi povestit în mod normal pe blog, dar pe care acum vreau să le dezvălui că poate se mai schimbă ceva pe ici pe colo. Și spun asta fără să generalizez căci nu mi se pare corect să îi pun pe toți în aceeași oală, fie că vorbesc depre profesori, medici, preoți sau polițiști. Oricum, lucrurile au luat-o razna și ține în primul rând de noi, de fiecare, să ne adunăm puțin și să vedem cum am putea preveni astfel de tragedii ca cele întâmplate recent.
Până acum am apelat de mai multe ori la 112. În cele mai multe cazuri am avut nevoie de ambulanță căci făceam atacuri de panică foarte nasoale. De fiecare dată medicii au venit la timp și convorbirea telefonică a decurs ok. Mai complexă a fost treaba când am găsit pe stradă un om în stop cardiac. Sunt foarte multe detalii de dat la 112 atunci când omul din fața ta nu mai respiră. Într-un fel ai da vina pe medici că nu ajung mai repede, pe de altă parte, este și datoria ta de salvator să suni din timp la 112. Omul acela a zăcut acolo minute bune, dacă cineva ar fi chemat ajutoare în secunda în care a căzut poate situația ar fi fost diferită. Totodată, cred că un curs de prim-ajutor ar trebui să devină obligatoriu.
Cu poliția am avut mai puține experiențe. O dată când hoții au spart apartamentul vecinilor: polițiștii s-au mișcat cu viteza luminii și până a doua zi au recuperat toate obiectele furate, cele de valoare, banii, până și hârtia igienică. A doua experiență cu poliția a fost mai light. Soțul a fost pe punctul de a prinde niște hoți care au furat bicicletele de pe scară. Polițiștii au venit agale (la 30 de minute după apel) și ne-au luat la mișto, au zic că nu au ce să le facă hoților de biciclete și s-au plâns că dânșii nu pot merge cu Loganul după ei.
O altă experiență cu poliția a fost când eram în gimnaziu. Mama o să afle povestea (asta și următoarele) de pe blog 🙂 Un nene mustăcios, slab și cu probleme la mansardă se tot lua de mine. Începuse să mă urmărească și eu să îmi fac griji. O perioadă l-am ignorat, dar într-o zi m-a oprit și a început cu amenințări de răpire. Ghinionul lui și norocul meu a fost că de departe venea un polițist. Ciudatul ăsta a plecat dar polițistul a venit la mine, m-a întrebat dacă sunt bine și dacă individul a avut comportament ciudat. I-am zis toată povestea și mi-a spus doar atât ” de azi mergi liniștită pe stradă că nu o să se mai ia de tine”. Și așa a și fost, ba chiar mă ocolea când ne întâlneam.
O întâmplare nasolă tot din perioada de gimnaziu s-a petrecut când eu și prietena mea ne jucam lângă mașina unui nene fără vreo intenție să îi zgâriem autoturismul. Din senin a apărut individul și s-a repezit la noi, ne-a dat câte o palmă și apoi, toată ziua ne-a urmărit din mașină. Nici eu și nici prietena mea nu le-am povestit părinților asta, însă pe mine m-a durut urechea timp de o săptămână.
Altă nasoală a fost când un dubios m-a amenințat pe stradă, în plină zi, cu cuțitul, să îi dau cerceii. Tot minoră eram. Și am fost și atunci salvată de un trecător. A urmat altă experiență grețoasă când un libidinos se dezbrăcase în fața liceului și … nu descriu acum ce făcea. Menționez că liceul unde am studiat eu avea și clase primare și că individul a fost văzut de mulți copii.
Întâmplări de acest gen s-au mai petrecut acum vreo două luni, în parcul de joacă, în plină zi, în centrul Timișoarei. Eram cu fetița și un nebun a pus mâna pe căruț și a început să bolborosească ceva depre soțul meu care mă lasă singură în parc cu copilul. Am reușit să smulg căruțul din mâinile lui și să plec, dar recunosc că de atunci îmi e frică să mai merg pe stradă…nu de alta, dar săptămâna trecută am fost urmărită de un domn.
Nu știu care ar fi fost situația dacă în toate întâmplările de mai sus nu ar fi intervenit cineva la timp. Este absolut necesar să se intervină la timp pentru a salva vieți. Nu mai parca mașina ca boul pe locurile interzise și nu mai bloca drumul de acces pentru pompieri sau ambulață doar pentru că ție îți e lene să faci doi pași în plus! Dacă o clădire ia foc și echipajele nu pot trece de bolidul tău este tot ”vina lor” ca nu au ajuns la timp.. Angajează oameni competeți, nu pe pile! Respectă regulile de circulație măcar în oraș și nu mai omorî oameni nevinovați pe trecerile de pietoni sau pe trotuar.
Ar trebui să existe pedepse pentru cei care fac farse la 112! De 2 ori pe perioada școlii am primit amenințări cum că ar fi fost plasată o bombă în clădire. Nu îți poți imagina ce frică am simțit toți. Au fost farse făcute de elevii chiulangii. Nu mă plâng că e aiurea la noi în țară! Sunt locuri așa zis civilizate pe planetă unde umblă câinii cu covrigii în coadă, unde e numai lapte și miere, unde totul e roz și, totuși, unde nu există solidaritate, unde te împușcă în plină zi, unde armele și drogurile sunt legale. Eu nu vreau o țară ca afară, vreau siguranță aici, în țara noastră.
Un blog colorat 
citeste asta: https://www.libertatea.ro/stiri/rasismul-de-la-112-o-operatoare-sts-injura-o-femeie-roma-batuta-vorbiti-ca-ciorile-trazni-v-ar-du-te-dreacu-2736227
Asa ceva este incalcare a responsabilitatii muncii si e motiv de concediere cu penalitati, si dosar penal. Si ne intrebam de ce oamenii nu se mai intorc niciodata in romania…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oribil!!
ApreciazăApreciază
de dezbracati si masturbatori m-am lovit si eu, de agresiuni si eu. Am discutat si cu politist (un prieten, da? ) si argumentul lui a fost ca sa ma feresc de ala, ca el cauta victimile si eu sunt o delicata blonda cu ochi albastri de 50 kile si imaginea de victima perfecta si am ramas convinsa ani de zile ca e vina mea ca nu ma feresc suficient de bine !!!
De sunat la 112 am sunat de 2 ori, una in Bucuresti si una in Bruxelles. O sa va descriu fiecare situatie pt a intelege diferentza de profesionalism.
1. Bucuresti 2002: in fatza jobului a cazut o femeie cu gat pansat si sange ceva. Sun la 112 si descriu situatia. La telefon ma boscorodeste doamna ca sigur e o forma de cersitorie ca au mai primit apeluri din astea si sa ma duc sa o intreb daca o cheama XYZ. Eu om cu respect fata de oficialitati m-am dus langa victima intinsa pe strada sa o intreb daca o cheama. Dupa ce am inchis mi-am dat seama cat de empatie situatie.
2. Bruxelles 2017, metrou. Cateva luni dupa bomba explodata in metrou un tinerel idiot explodeaza o petarda. Zgomotul asurzitor a facut cateva persoane in varsta sa iasa alergand si urland – eu sun la 112 si explic explozia, ma intreaba daca arata a petarna sau detonare si raspund clar: petarda (a stiut sa ma intrebe si sa identific imediat zgomotul) , ii explic de oamenii sunt panicati si vad o femeie cazuta pe scari plangand si imi spune ca va trimite imediat echipa sa linisteasca oamenii. 30secunde la telefon si cu incredere voi suna si a 2a oara daca simt ca e nevoie.
Asta e diferentza de profesionalism, de respect fata de munca proprie si mai ales fata de celalalt individ. Si as continua si la cadrele medicale, pt ca de 1 an merg regulat volunar la spital la cazuri dramatice trimise de spitalul din Cluj aici, si cu lacrimi in ochi vad mamele cum copilasii lor dintr-un simplu obiect devine in belgia centrul atentiei si tot ce se face e facut sa ii fie copilasului mai bine. Si nu e vorba ca nu e aparatura/bani in spitalul din cluj, ci doar respect.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oribil!!!! sunt situatii si situatii, insa cei care nu isi gasesc locul la jobul pe care l-au ales mai bine sa isi dea demisia.
ApreciazăApreciază
ah, de unde! Verisoara mea e director in scoala romaneasca si imi poveste ce incompetenti are…i-am zis daca o singura data faceam asa ceva la munca, eram concediata a2a zi. Ea nu poate sa concedieze, cel mult sa ii corecteze munca, (de 6 ori !!) acum i-a dat o „amenintzare” scrisa, la urmatoarea abatere poate sa ii taie din salariu doar 10%.
ApreciazăApreciază
Da, dar nu cred ca trebuie sa generalizam. Mai sunt si scoli ok 🙂
ApreciazăApreciază
nu, evident. Inca astept vreuna din prietene sa imi zica de o scoala ok. Nu perfecta, ok. Nu, nu am auzit inca :))
ApreciazăApreciază
in orice domeniu, sunt oameni si oameni. Dar ce te faci daca ai ghinionul sa pici pe tura unora carora chiar nu le pasa. Nu as vrea sa zic mai mult, dar ai vazut si pe Fb ca am discutat cu cei de la Engie in legatura cu inselatoria unora care ne-au portat la firma lor fara sa ne informeze sau sa ne ceara acordul si ni s-a spus clar ca politia nu le face nimic. Stii de ce? Pentru ca echipajul de politie sta pitit pe niste stradute necirculate, la umbra, zilnic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uf, da, cum ati rezolvat pana la urma?
ApreciazăApreciază
Cred ca fiecare avem amintiri din astea… De multe ori imi amintesc ca eram eu si sora mea la grădiniță si ne-am adăpostit de ploaie la scara unui bloc: dincolo de usa de sticla, deci in scara, era un tip care se masturba uitandu-se la noi. De asta ne-am dat seama cativa ani mai tarziu, ca atunci ne intrebam ce o fi facand cu carnatul pe care il ținea în mână.
Cu caruciorul am si eu o amintire, când un individ si-a băgat mâna la mine sub fusta pe cand eu impingeam la cărucior 😦
Fata mea cea mare a fost traumatizată acum cativa ani cand un individ rrom a pitigat-o de fund, culmea ca era in plina strada in centrul Clujului, ea la 2 pasi in urma noastra.
Dar n-am apelat niciodata la numarul de urgențe si nici la poliție.
Altfel chiar si in Franta, când am fost la poliție sa anunt ca mi s-a furat bicicleta, nu s-a activat nimeni, mi-au zis doar sa ma uit prin magazine de mana a doua, ca in general se vând acolo. Nici cand i s-au furat actele fetei: a dat doar declaratie si asta a fost.
ApreciazăApreciază
Nu mi se pare deloc ok sa se intample asta, mai ales in plina zi. Oricum, si daca sunai la politie nu stiu daca ar fi facut ceva, nu cred ca sunt legi in acest sens..
ApreciazăApreciază