Cum am ajuns chéf de bloc cu Edenia+rețetă de burrito pentru studenți, leneși sau oameni grăbiți

Prima mea întâlnire cu aragazul a fost dezamăgitoare căci mi-a lăsat o impresie foarte proastă, dar cred că și eu lui. Probabil a fost scânteia de vină. Scânteia care era să dea foc casei. Din fericire nu a explodat decât gazda la care mă mutasem cu colega de liceu (explodat de nervi) iar noi am scăpat doar afumate, certate și nemâncate.

După câțiva ani aragazul a început să nu mi se mai pară chiar atât de înfricoșător așa că mi-am făcut curaj să pregătesc o porție de cartofi prăjiți alături de cea mai bună prietenă. Doar că uleiul a început să sară peste tot așa că am fugit speriate din bucătărie, închizând ușa după noi și urlând după colega de apartament să vină repede să facă ceva. A pus un capac, a dat focul mai mic și atunci am învățat primul secret din bucătărie. Astfel am început să mă îndrăgostesc de aragaz și să încerc din când în când diverse rețete. Din păcate erau atât de nasoale încât vecinii mă întrebau adesea ce gătesc de miroase atât de urât pe scară. Atunci mi-am dat seama că într-o relație ai nevoie și de condimente, de pasiune, de răbdare. Doar că pe vremea aia nu aveam timp de o asemenea implicare, căci studiile îmi ocupau toată ziua. Dacă aș fi descoperit de atunci Edenia lucrurile ar fi stat cu siguranță diferit căci, folosind legume proaspăt congelate care nu își pierd vitaminele, gătitul rapid și sănătos nu mai devine o problemă.

Necazurile au continuat și neîndemânarea mea în arta culinară s-a lăsat cu amintiri demne de povestit nepoților. În primul an de facultate l-am cunoscut pe Edi și m-am gândit că o să îl impresionez cu o rețetă de paste inventată de mine: fierte după ochi, puse direct în farfurie fără a le scurge, peste care am adăugat ciupercile direct din conservă și ketchup cât cuprinde. Ceea ce s-a dorit o cină romantică (la care au apărut și colegii de apartament) s-a dovedit a fi un prilej de făcut foamea și de îngălbenit fețele invitaților mei. Partea bună e că după acest eșec culinar eu și Edi ne-am mutat împreună, ne-am cumpărat produse Edenia, ne-am abonat la producători locali, ne-am căsătorit și am început să învățăm atât de multe despre alimentația sănătoasă încât am devenit chéfi de bloc. Mereu se găsea câte un vecin care să ne întrebe ce gătim de miroase atât de bine pe scară. Eduard, șeful de bloc (nu, nu al meu) ci tipul ăla obsedat de hrană sănătoasă care vrea un bLoc mai bun ar fi mândru să îi fim vecini. Poți să vezi și tu episoadele din mini-serialul cu Eduard, președinte de bloc dacă vrei să afli cine e, dacă vrei să râzi cu lacrimi, dacă vrei să mai înveți una alta despre hrana sănătoasă și toate astea în timp ce aragazul tău practic o să gătească singur rețeta pe care ți-o propun eu:

Burrito (de post) pentru studenți, leneși, mame obosite, copii mofturoși sau oameni grăbiți

Ingrediente pentru o porție: o lipie, sos de roșii, Veggie paella de la Edenia, conservă de porumb la borcan, ceapă verde, maioneză vegană.

Preparare: Amestecăm paella cu sos de roșii și lăsăm la fiert în jur de 7 minute iar când e gata adăugăm porumbul. Ungem lipia cu maioneza vegană, adăugăm paella și ceapă verde, rulăm și punem la cuptorul preîncălzit câteva minute la 180 grade.

Aștept cu nerăbdare rețetele tale și povești despre eșecuri culinare, să râdem împreună 🙂

29 de comentarii

  1. Asta o sa o incerc si eu cred ca de Craciun:)), desi eu extrem de rar gatesc din initiativa mea. De obicei cumpar si se intampla uneori ca si micul dejun si cina, dar pranzul e de obicei cumparat, dar comand de la aceleasi restaurante care stiu de unde isi cumpara produsele/ingredientele si cum le prepara – desi suna ciudat la cat lucrez sunt super atent ce mananc.(sa nu vad fast-food)

    Nu imi face deloc placere, defapt chiar urasc, si culmea e ca fratele meu e bucatar:)))).

    Ultima data am gatit in perioada 1-14 noiembrie cat timp am fost la izolare ca deh.. probleme, dar la final am facut niste calcule si era mai bine daca comandam ca nu imi prea iesea:))))

    Apreciat de 1 persoană

  2. Când m-am căsătorit am început să gătesc şi nu prea am dat greş. Am ars o fasole pe vremea când avem gaze de la 22 şi am dormit. În rest, am gătit la greu şi am făcut tot felul de reţete, cu succes. Acum, gătesc mai puţin, dar gătesc şi îmi place să experimentez reţete noi. Folosesc Edenia şi sunt foarte mulţumită de calitatea lor.
    Mulţumesc pentru reţetă, o voi încerca şi eu.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ahahaha ce am ras! Eu nu am avut probleme cu aragazul. Bunica mereu mi-a spus ca o sa ma mut singura, o sa am musafiri etc si trebuie sa invat sa le pun ceva pe masa. Mereu stateam langa ea si furam meserie

    Apreciat de 1 persoană

  4. in facultate am pus fasolea la fiert si adormit. M-a salvat colega de camera ce a venit mai devreme de la ore si era fum si pe holul caminului, eu dormeam lemn (sesiune, invatam noptile) – si acum rade de mine ca mirosea de la scari si se gandea ‘cine o fript asa rau fasolele??’
    Astazi gatesc copila din dotare de mica. O incurajez cu salate si dus la piatza pt a cladi prietenia fata de cruditati pt ca baza de vitamine si enzime si bacterii sanatoase vine din alimentatia cruda si impacteaza emotii, sanatate fizica si psihica. nasol e ca a invatat sa faca dulciuri si ii ies minunat de bune, de pe la 8-9 ani!!! vai de cantarul meu 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. :)))) bine ca a ajuns la timp, multumesc ca mi-ai povestit. Cat despre copila, wow, felicitari! mi se pare extraordinar ca de la varsta aia a inceput sa gateasca. Poate primesc si eu niste prajituri la pachet :))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.