Cât de mult ne ajută, de fapt, sfaturile celorlalți?

Vorbeam recent cu o prietenă bună care, de câțiva ani, locuiește în străinătate unde s-a realizat pe toate planurile. Îmi spunea că eu am rămas singura prietenă adevărată din România și că îmi este recunoscătoare că pe vremea când se pregătea de plecare nu am sărit, ca toți ceilalți, cu sfaturi și sfaturi despre cum ar fi fost mai bine pentru ea să își trăiască viața.

Pe prietena mea nu am sfătuit-o ce să facă din două motive: primul pentru că ea deja hotărâse singură să plece fără să îmi ceară opinia. Apoi, pentru că eu mă ghidez în viață după o vorbă a părintelui Cleopa: Niciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu! Cel ce dă sfat, dar el nu l-a trăit, este ca izvorul de apă pictat pe perete.

Atunci când îi dăm cuiva un sfat, chiar și cu cele mai bune intenții, nu facem altceva decât să îi spunem, inconștient, celui de lângă noi, că este incapabil emoțional și intelectual să găsească singur rezolvare la problemele sale. Un adult are dreptul să ia propriile decizii chiar dacă noi, ca prieteni, vedem acele decizii greșite.

Adesea considerăm că atunci când dăm sfaturi îi ajutăm pe ceilalți dar ar trebi să ne întrebăm dacă, de fapt, cei din jur chiar au nevoie de un sfat de la noi. Dacă nu au întrebat, probabil că nu vor sfatul nostru și în această situație este obligatoriu să le respectăm dorința. De cele mai multe ori oamenii nu vor sfaturi de la noi, vor doar să fie ascultați. Să îi ascultăm pe ceilalți cred că poate aduce o mai mare valoare relației/ prieteniei decât un sfat pe care l-am dat ca să ne simțim puternici, importanți și mai bine cu noi.

A da sfaturi poate fi o formă de control. Vrei să te asculte și să facă ceea ce spui dar a vrea să schimbi pe cineva înseamnă a-l controla. Ar trebui să slăbească, ar trebui să alerge mai mult, ar trebui să mănânce x aliment, ar trebui să facă așa și nu așa….Doar că aici nu mai este vorba despre ce își dorește prietenul tău, ci despre ce vrei tu, sau despre cum vrei tu să fie el. Și uite așa te trezești într-o bună zi că acea persoană s-a îndepărtatde tine.

Sfaturile nesolicitate pot fi văzute ca o critică deghizată, ca un atac, mai ales dacă sfaturile noastre fac referire la comportamentul persoanei respective. Astfel, omul respectiv, nu doar că nu se va folosi de sfatul tău, ba chiar va dori să facă invers. Pot spune că în unele situații sfaturile pot fi chiar periculoase. Nu e datoria noastră să spunem cuiva să (nu) facă vaccinul. În ambele situații, că îl face sau nu, omul acela poate păți nasoale. Dar asta e valabil și pentru alte situații.

Tu cât de des dai sfaturi? cât de ușor le accepți?

2 comentarii

  1. Eu dau sfaturi doar daca mi se cer si mi se spune foarte des ca sunt o buna ascultatoare, deci cred ca fac bine ce fac. Eu, la randul meu, nu prea cer sfaturi pentru ca prefer sa mi-o fac cu mana mea, nu cu a altuia.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mie mi se pare ok sa iau sfaturi, chiar le cer de multe ori. Nu ma deranjeaza deloc treaba asta, chiar imi place sa le filtrez si sa am informatie multa.

    Pe de alta parte, ca sa-ti completez ideea, am renuntat in a mai da sfaturi multora pentru ca tot ca ei vor face. Si chiar si asa, ce mi s-a intamplat mie, poate nu ii e valabil lui.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.