Bunica m-a învățat…

Soarele de iunie îmi mângâia obrajii prin geamurile pline de praf ale Oltcitului care străbătuse cale lungă. Într- o intersecție cu drumuri de țară, mașina a oprit alene și brațele mamei m-au ridicat degrabă de pe bancheta din spate. Mai aveam puțin de „mers” în brațe până la poarta bunicilor mei, dar mi s-a părut o veșnicie.

Un strigăt de bucurie a răsunat din curtea la fel de mare ca a unui castel mic. O femeie cu părul castaniu, cu ochii înlăcrimați de emoție, cu rochia verde, înflorată, alerga spre noi. Brațele ei m-au cuprins cu cea mai mare dragoste din lume. M-a sărutat și mi-a dat cel mai frumos măr roșu, apoi ne-a așezat la masă. Aceasta este prima mea amintire legată de bunica.

Maica, așa cum i-am spus mereu, este o femeie simplă la vorbă și la port, dar atât complexă la suflet de parcă a închis acolo toată blândețea, bunătatea,modestia și răbdarea. Poate chiar a făcut asta, căci eu nu am întâlnit niciodată un om atât de calm cum este ea.

Maica mi-a făcut mereu toate poftele dar niciodată nu m-a determinat să cred că totul mi se cuvine sau că aș fi cumva cel mai important om de pe Pământ. Astfel, am învățat că trebuie să apreciez fiecare gest pe care ceilalți îl fac pentru mine.

Bunicii îmi cumpăra adesea cadouri, dar ce bunici nu fac asta?Totuși, mi-au insuflat ideea că nu banii sunt cei mai importanți și că niciodată nu trebuie să ne legăm prea tare de obiectele și lucrurile trecătoare.

Anii de grădiniță și vacanțele petrecute alături de ea și de bunicul meu mi-au dăruit o copilărie liniștită și frumoasă, o copilărie ideală.

Bunica m-a învățat că mult e prea mult, că la Dumnezeu nimic nu e întâmplător, că iubirea se oferă, nu doar se primește, că aspectul fizic contează, mai ales intr-o căsnicie și că niciodată nu ar trebui să mă neglijez.

Maica a trecut prin multe greutăți și suferințe dar eu nu le cunosc. Nimeni nu le cunoaște exact așa cum le-a simțit ea. Niciodată nu vorbește cu oamenii despre frământările ei, pentru asta există Dumnezeu care ascultă și rezolvă.

Pe maica (și pe bunicul și pe toți oamenii iubiți) aș vrea să o mai sărbătoresc muuuuulți ani de acum încolo. Azi este ziua ei dar nu e deloc bătrână așa cum spune ea. Bătrânețea începe de la 99 de ani în sus. La mulți ani, iubită maică!