Nu ceasul este cel care ne răpește timpul ci acțiunile noastre pe care le facem mecanic. Când nu ne place jobul, când nu mâncăm conștient, când nu ne privim în ochi interlocutorul, când nu ne îmbrățișăm, când ne uităm prea mult la tv sau pe telefon, nu mai avem timp să avem timp.
Senzația lipsei de timp apare atunci când nu ne place ceea ce facem. Pe tema asta am citit cândva despre un studiu în care, timp de 10 zile, mai multe femei și mai mulți bărbați au fost angajați să facă diverse treburi gospodărești (curățenie, tuns gazon, grădinărit). Femeile erau stresate, obosite și aveau senzația că nu le-a mai rămas timp pentru altceva. Bărbații, în schimb, au avut mai multă energie, erau entuziasmați și au considerat că activitatea lor nu a fost o pierdere de timp. Concluzia acestui studiu era că, pentru femei, treburile gospodărești sunt o rutină pentru care foarte rar primesc complimente sau recompense. În schimb, pentru bărbați, care nu fac zilnic aceste lucruri, faptul că reușeau să spele cuptorul, să tundă gazonul sau trandafirii era o realizare și un motiv de mândrie.
Impresia lipsei de timp vine și de la dorința noastră de a deține controlul asupra programului pe care îl avem. De exemplu, trebuie să iei copilul de la grădiniță dar a apărut o ședință importantă, trebuie să ajungi la o întâlnire dar ai rămas blocată cu tocurile în asfalt, trebuie să ajungi la X dar ți-au căzut cheile de la casă în wc și din greșeală ai tras apa. După ce vom ajunge să conștientizăm că nu putem controla totul atunci va dispărea și gândul că nu mai avem timp de nimic.
Nu am timp NU există. Există doar: nu vreau să îmi fac timp, nu știu să îmi fac timp sau nu sunt dispus să îmi sacrific prioritățile. Cred că dacă ceva este cu adevărat important pentru noi, vom găsi o modalitate să îl integrăm în program. Cunosc oameni singuri care, pe lângă job, nu mai fac nimic pentru că nu au timp. Dar cunosc și oameni care au familii numeroase, joburi full time și totuși fac voluntariat, merg în excursii, se văd cu prietenii, fac curățenie, spală vase și se îngrijesc din cap până în picioare. Am fost curiosă cum se descurcă și mi-au mărturisit că primul lucru pe care îl fac este să se trezească devreme. Pe lângă asta, au renunțat la ecrane pe cât de mult s-a putut și au renunțat la acele liste lungi de priorități. Adică le iau pe rând, cu calm, nu în ritm alert. Cer ajutorul când e necesar și nu se încăpățânează să facă totul perfect.
Oamenii care au timp pentru toate au, de fapt, obiective pe care doresc să le atingă, nu trăiesc după program și gândesc întotdeauna pozitiv.
Tu cum stai cu timpul?
Un blog colorat 