Magie albă

de unblogcolorat
Înscris în:

Cândva, copacii dezbrăcați de frunze așteptau înfrigurați ca iarna să le dea haina ei albă și groasă. Mereu a fost punctuală și protectoare cu ei, dar i-au slăbit puterile, a îmbătrânit și uită să mai vină. Sau poate nu mai vrea…

Am auzit un zvon cum că iarna s-ar fi retras în munți unde domnește pacea. Acolo cerne mult, și prin magia ei albă, a fermecat natura. Da! ăsta trebuie să fie motivul pentru care Zâna Iarnă nu mai vine pe la noi, prin orașele și satele reci, mai reci decât ea: lipsa de iubire, pacea dintre noi și din noi.

Când eram copil, an de an iarna îmi da întâlnire la țară la bunici. Eram bune prietene și o rugam să cearnă mai mult și mai mult, până când omătul atingea vârful gardului ros de timp. Apoi se oprea pentru a lăsa copiii la joacă. Îmbujorați și obosiți, mergeam acasă pentru a ne redobândi puterile dintr-o bucată mare de slănină cu ceapă sau când întunericul de afară ne spunea că a venit timpul să îmbrăcăm pijamalele groase. Noaptea, somnul era mai dulce când în fundal răsuna ca un cântec de leagăn sunetul focului din sobă și mirosul de lemn ars, de cozonac și mere coapte învăluia camera. În noaptea de Crăciun, colindătorii se adunau în curtea noastră din oră în oră, făcând lumină în întuneric.

De mulți ani nu am mai simțit Crăciunul ca atunci…De mulți ani nu am mai fost iarna la bunici. Comoditate, lene, lipsă de timp. Crăciunul nu e doar despre mâncare, nu e doar despre cadouri. Crăciunul e despre bucurie iar bucuria nu stă doar pe buze și nu începe de pe buze, ci din inimă. Am rămas cu această bucurie după frumoasa slujbă de Crăciun și m-am ales, ca în fiecare an, cu cea mai bună felie de cozonac, pe care părintele ni-l împarte cu drag, însă ceva a lipsit : colindătorii la ușa mea și magia albă a iernii.

Cum a fost Crăciunul pentru tine?

Descoperă mai multe la Un blog colorat

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

11 comentarii

  1. Citind articolul tău, m-a apucat și pe mine o stare de nostalgie…chiar azi îi povesteam mamei că mi-e dor să stau să privesc pe geam ninsori dese așa ca în copilărie. Atunci, Crăciunul era mai autentic resimțit, mereu îmi aduc aminte în preajma sărbătorilor de iarnă de bucuria și nerăbdarea pe care o aveam să merg cu colinda, să mănânc portocale, bomboane din pom pe ascuns și julfă de la bunica, iar Crăciunul e legat mai ales de prezența familiei cu glumele și poveștile noastre. Anul ăsta mi s-a părut că a trecut atât de repede, totuși am găsit câteva lucruri de care m-am bucurat (am fost la o biserică unde era o atmosfera așa familiară și liniștită, am gătit, am primit colindători, am împodobit bradul, am fost cu familia acasă, lucruri de care o să mă simt atașată mereu), însă Crăciunul din copilărie mi se pare de neegalat.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Oh, la tine au venit colindatori? Ce frumos. Prin Timișoara, sau cel putin in zona mea, nu au trecut. Cracinul este cel mai frumos cand esti cu cei dragi.Sunt curioasa ce este julfa :))

      Apreciază

      Răspunde

      1. Daaa, au venit destul de mulți colindători.Ce funny, credeam că toată lumea știe despre julfă :))), se mai numește ‘scutecele lui Iisus’, e un fel de turtă în mai multe straturi în care se pune nucă și miere. Înainte se foloseau și semințe de cânepă,

        Apreciază

        Răspunde

  2. Spre fericirea mea anul acesta a fost mai multa zapada la mine fata de anul trecut, mai exact acum a avut grosimea de 1 cm, iar anul trecut deloc:)). Cel putin in Cluj, iernile cu zapada s-au dus de cativa ani buni, din pacate. Iar in ceea ce priveste Craciunul in adevaratul sens al cuvantului, anul acesta, a fost cel mai expresiv si mai cald din ultimii 5 ani sa spun asa..pentru mine:)

    Apreciază

    Răspunde

  4. Nici nu prea am simtit ca a fost Craciun. Fara zapada… totul o agitatie… M-am bucurat de prea putin timp petrecut cu sotul mei pentru ca pe 27 deja s-a dus la munca…

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.