Tu ce ai visat să devii?

Cândva, în jurul vârstei de 12 ani, fără să ţin minte contextul, mi-am scris o scrisoare pe care să o citesc la vârsta adultă despre ce visam eu pe atunci să ajung. Acum, încă o dată, am convingerea că tot ce îţi doreşti se îndeplineşte dacă este spre folosul tău (spun asta pentru că al meu visa să devină gunoier, dar e designer).Uite şi dovada, cuvânt cu cuvânt:

” Ce vreau să devin?

Pt. mine aceasta este, încă, o întrebare fără răspuns…Nu m-am hotărât încă ce să devin, dar îmi plac mai multe meserii. În plus se potrivesc personalităţii mele: medic, psiholog, profesor, designer, jurnalist sau scriitor.

De ce medic? Pentru că îmi place să salvez vieţi, să am grijă de sănătatea altora, să le prescriu reţete, să le fac injecţii, să îi ajut să fie sănătoşi.

Şi psihologia mă fascinează. Pot ajuta oamenii să depăşească unele probleme, să comunice şi să se desfăşoare mai uşor în viaţa de zi cu zi. Îi pot face să privească viaţa cu entuziasm.

De ce profesor? Pentru că îmi plac copiii! Şi îmi place să îi ajut să se pregătească intelectual pentru viaţă!

Pentru că îmi place desenul, m-am gândit şi la varianta că aş putea deveni designer. Mi-ar plăcea să decorez case, apartamente, săli de interior, restaurante, după propriile mele idei (pe atunci nu auzisem despre graphic design, dar faptul că acum am tot felul de programe cu care mai randez din când în când camere, se pune?ca hobby). Chiar să îmi deschid o mică afacere în acest domeniu.

De ce jurnalist? Pentru că aş fi mai aproape de oameni, i-aş informa şi le-aş transmite întâmplări petrecute. Ar fi foarte frumos!

De ce scriitor? Pentru că aş scrie pentru oameni. Pentru că îmi place să scriu, să compun, să îmi exprim sentimentele în câteva versuri sau într-o proză. Sau, de ce nu, să tipăresc manuale pentru elevi.

Toate aceste meserii mă încântă ENORM. Încă nu m-am hotărât ce vreau cel mai mult, dar de un lucru sunt sigură: îmi place să fiu printre oameni! să-i ajut! poate voi fi medic…sau jurnalist…sau designer? Oricum, toate dintre aceste meserii îmi plac la nebunie, îmi aduc prestigiu şi bani. Iar banii i-aş investi în călătorii, într-o casă frumoasă şi într-o maşină bună….Oare ce să devin?….”

Aţi râs suficient de textul meu stângaci,deşi am scuza cu vârsta, acum mi-a venit mie rândul să râd de voi. Prin urmare, aştept poveştile voastre despre joburile de vis din copilărie, fie în comentarii, fie în postări pe blog (cu link în comentariu, să fiu sigură că nu ratez nici măcar o poveste).