Toți trecem prin momente jenante, unii mai mult, alții mai puțin. Dar indiferent de cât de des se întâmplă, starea pe care o avem după un astfel de eveniment ne face să ne închidem în casă cel puțin o lună sau să umblăm cu punga pe cap. Alte opțiuni ar mai fi să evităm locul în care s-a întâmplat incidentul nefericit, ca aici sau ca aici sau să ne retragem în munți.
Momentul despre care îți povestesc azi s-a petrecut acum 2-3-4 săptămâni, când mi se făcuse foame de patiserie. Era una din acele zile proaste ale părului, nu eram aranjată, eram lihnită și nervoasă. Eram urâtă, ce să mai. Eram și mă simțeam urâtă cu crengi. Arătam ca scăpată de la zoo. Am intrat și am comandat nu mai știu ce porcărie și în timp ce una din vânzătoare îmi împacheta glutenul nesănătos, cealaltă îndesa într-o pungă biscuiți dietetici, evident pt tipa aia mișto în fața căreia m-am băgat. De curiozitate am privit-o mai bine iar ochii mei nedormiți s-au izbit de privirea ei încruntată: o fostă colegă de liceu care m-a urât în toți anii pentru că băiatul de care era ea îndrăgostită devenise prietenul meu. A nu se înțelege că am intervenit între ei, fostul nu o suporta. În fine. După aceste priviri aruncate una celeilalte, vânzătoarea care o servea pe ea i-a înmânat punga în timp ce eu am exclamat tare un mulțumesc de parcă punga era pentru mine. Eram prea obosită și cu gândurile pe coclauri și probabil de aia am mulțumit în gol. Apoi aceeași vânzătoare și-a dat seama că nu i-a dat rest, așa că a scos din sertar banii și i-a înmânat fetei, în timp ce i-a spus: uite restul, mulțumesc! Și noi mulțumim,! am răspuns…tot eu, de data asta convinsă că am auzit-o pe doamna care mă servea pe mine. Nu era așa iar culmea momentului jenant a fost când vânzătoarea 1 și-a dat seama că mai trebuia să îi dea un leu tipei frumoase dar nu găsea în sertar. Între timp mi-a fost servit și mie glutenul, am mulțumit (din nou) și am fugit mâncând pământul.
Descoperă mai multe la Un blog colorat
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un blog colorat 
Uneori ne legam de orice chestie irelevanta cand n-ar trebui. Ceea ce spui tu sunt chestii ce se pot intampla oricui, chestii jenante sunt altele si adeseori facute in mod voit.
ApreciazăApreciază
Povesteste! :))
ApreciazăApreciază
cine n-are momente din astea oare? Eu eram in facultate, pe hol, inainte de examen si vine o colega si intinde o punga de covrigei si ma intreaba daca vreau. Eu iau unul si zic multumesc. Din spatele meu alta colega cica ea nu vrea… de fapt pe ea o intrebase, nu pe mine 😀
ApreciazăApreciază
=))) au! nasol :))))
ApreciazăApreciază
Stii ce e jenant cu adevarat? am scapat o ragaiala la masa. Eu, ditamai doamna de 40 de ani, ce fac morala copilului, am ragait cu toaaaata splendoarea de a ras si sotul si copilul si eu am rosit.
Si sigur lumea are multe si mai si de zis 😀 😀
ApreciazăApreciază
Nu e chiar asa jenant cand esti cu familia, stai sa te apuce in public :))
ApreciazăApreciază
Mie mi s-a intamplat cu colegele de birou. Am deschis gura sa spun ceva si in loc de cuvinte a iesit ragaitul. God, cat am ras! =)))Delia, stii ca asa se intampla. Poti sa fii ani la randul diva, ca in acea zi cand vei arata si te vei simti naspa, atunci vei da nas in nas cu o persona non grata. Eu am o colectie extinsa de faze penibile, asa ca nici nu ma mai oftic cand mi se intampla 😀
ApreciazăApreciază
Ai de mine :)))
ApreciazăApreciază