Mi-aș dori să nu mai existe concurență între mame și nici conflictul dintre ele, chiar dacă nu împărtășesc aceleași idei și sentimente față de viața de părinte!
Citind forumurile din categoria prezentată mai sus dar și postarea aceasta de pe facebook nu am putut să nu răspund, mai ales după ce am observat comentariile. Sunt mame cărora li se pare foarte ușoară viața de părinte, în timp ce, pentru altele, este o adevărată încercare. Indiferent de cum privim lucrurile, nu cred că este cazul să pornim războaie între noi. Sunt femei pentru care viața de părinte chiar este ușoară, nu cred că se ascund după un paravan unde își plâng de milă singure, ca după, să își mascheze cearcănele cu fond de ten scump și să se bată cu pumnii în piept că ele sunt mame eroine. Pe alte femei, noua viață le copleșește, mai ales dacă sunt singure, au probleme financiare, probleme de sănătate sau pur și simplu privesc de pe partea opusă. Nu sunt de condamnat nici ele când strigă în gura mare că nu mai pot, pentru că acesta chiar este un strigăt de ajutor. Plânsul neîncetat al unui copil te doboară fizic și psihic. Dacă mai adăugăm la asta nopțile nedormite și hormonii, lipsa de energie și haosul din casă, lucrurile nu mai par atât de simple pentru toate femeile. Deși fac parte din grupul mamelor pentru care viața de părinte e ușoară, mă copleșește,totuși, faptul că am responsabilitate 100% față de ea… și trăiesc mereu cu teama că, poate, am luat vreo decizie greșită și asta o va influența pe fetiță toată viața. Restul sunt detalii, care, pentru mine nu au importanță. De exemplu, faptul că trebuie să mă trezesc nopțile sau să îi acord toată atenția sau să renunț la ceva pentru ea. E drept că mă simt epuizată de multe ori, dar simt această oboseală ca pe ceva detașat.
Indiferet de ce parte ești, nu uita că ceva ne leagă pe toate: privilegiul de a da viață și de a simți dragostea pentru pui într-o formă pe care doar noi suntem capabile să o simțim. Durerile nașterii sunt la fel pentru toate, doar că le percepem diferit. Toate obosim la un moment dat și simțim nevoia de o pauză, dar să nu uităm și că, indiferent dacă ni se pare grea sau ușoară viața de mamă, suntem capabile să ne creștem copiii frumos. Și facem asta de mii de ani cum spune Biblia, de milioane cum spune știința sau de când un extraterestru s-a împerecheat cu o maimuță, cum spun unii oameni de știință (între noi fie vorba…în locul lor mi-aș da demisia și mi-aș renova mansarda cu ajutorul unui psihiatru bun) 🙂
Tu cum vezi lucrurile? e ușoară sau grea viața de mamă?
Descoperă mai multe la Un blog colorat
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un blog colorat 
Nu e vorba doar de competitia intre mame, ci competitia cu care am fost educati la scoala, in familie dar si neimplinirile sufletesti ce ne fac ‘uracioase’, cu ‘invidie’ , si sa dormim cu ‘grija caprei vecinilui’. .
Maternitatea m-a invatat ca fac urat la carentele de somn, ca sunt unica, fiecare zi e diferita, ca totul depinde de linistea interioara, ca e greu fara suportul sotului, de bagajul emotional propriu din copilarie (mie maternitatea mi-a scos de sub pres multe ‘emotii’ acoperite, asa ca am apelat la psiholog ce mi-a clarificat si ghidat cateva dileme existentiale), plus neimplinirea profesionala, caderea financiara (de la venit epste salariu mediu pe economie la 800 lei), pierdutul de libertate (de la 18 la 30 ani am locuit cvasi singura si facut ce o vrut muschiul meu), responsabilitatea ce nu e usoara etc.
Ca model, eu avui pe mamaia mea, ce la 55 ani avea grija de 4 nepoti, 3 adulti, muncea prin sat cu ziua, curentul pe sponci (anii comunisti) deci gatea de 2 ori pe zi, cateva vaci, porci, multe oi, gaini, si gradina de legume, cuptor de placinte si paine sambata etc si nu tin minte sa se fi enervat/vaicarit.
Asa ca viata de acum poate fi pe cat de usoara ne-o facem.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mama ta este o mama eroina. Intr-adevar conteaza mult starea interioara. Cred ca suntem influentate si de ce vedem pe la tv. Stii ca nici eu nu ma mai uit dar s-a intamplat ca ieri sa butonez si prezentau nu stiu ce vedeta de la noi care, dupa 10 zile de la nastere a pierdut 10 kg. Evident ca au facut sa para ca ea e perfecta si restul nu. nU AU Spus insa ca 5 kg de exemplu se pierd cand ramai fara lichid si placenta,mai scazi greutatea copilului, etc.
ApreciazăApreciază
mi-am mai adus aminte de ceva.
Eu aveam asteptari. Standarde inalte. De la mine, de la ce fac, de la altii. Maternitatea m-a invatat, incet, sa apreciez fiecare moment care a venit, sa fiu recunoscatoare. Unii nu stiu sa faca asta. De ex. imi aduc aminte un moment dificil cand vorbeam cu o mama care, primele cateva luni din viata bebelusului (pana la diversificare) l-a tinut 24 de ore din 31 zile la 45 grade inclinat din motive de reflux si voma si risc de sufocare, si atunci mi-am dat seama cat de bine imi e pt ca asa cum dorm, cu 4-5-7 treziri pe noapte, macar dorm. Sau cand la 1 an si cateva zile, baietelul cu care impartisem ultimul an de viata, zi de zi (imi addeam intalnire cu mama lui zilnic, la impins carutz) a luat o intorsatura complet diferita a dezvoltarii brusc subit si dintr-o data si in final a primit diagnosticul de autism.
P.S. nu am tv de f. multi ani, nu citesc presa (timesnewroman nu se pune) habar nu am ce se intampla si ce e aia vedeta, o sa mor intr-o zi si nu o sa aflu de ce :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bietul copil, bietii parinti…oricum, si persoanele autiste ar trebui sa aiba dreoturi si respectul notru. In romania nu se intampla asta prea des..Cat despre vedete, nu ai pierdut nimic 🙂
ApreciazăApreciază
E plina si de provocari, dar si de bucurii. Are momente frumoase si momente grele. Dar asa e viata in general, nu doar viata unei mame, zic eu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană