Nu, nu m-am transformat în Ion Creangă dar asta nu înseamnă că nu am adunat ceva amintiri din copilăria mea. Evident îmi lipsește talentul lui de a povesti, dar, vreau totuși să profit de ziua asta și să povestim împreună despre cele mai frumoase și amuzante amintiri de când eram mici.
- În copilărie uram să stau încălțată. Așadar, profitam de fiecare ocazie ca să mă descalț și afară.
- Îmi plăcea combinația de vin cu murături. Evident că vinul era extrem de diluat cu apă, dar eram mică și nu mă prindeam. Acum nu sunt o alcoolică așa cum te-ai aștepta 🙂 Din contră, singurul pahar de alcool pe care îl consum este cel de șampanie în noaptea de Revelion, pahar de la care mă amețesc rău.
- Făceam concurs de mâncat clei de pe copaci vara și țurțuri de gheață de iarnă.
- Colecționam mașinuțe.
- Îmi aduc aminte de o întâmplare amuzantă. Mama mea se culcase și mă rugase să răspund la telefon (urma să fie sunată de cineva) și să spun că este plecată. Am răspuns și, sinceră din fire, am spus că ”mama nu e acasă, doarme”.
- Într-o duminică ieșisem la grătar cu ai mei și cu ”părinții 2” (cei mai buni prieteni de familie). Mamei 2, care era mai plinuță și care avea obiceiul să mănânce repede, i-am spus cu mare sinceritate ”vai, mănânci ca un animal”.
- Născându-mă și copilărind într-o frumoasă regiune de munte, în fiecare weekend mergeam la grătar în niște zone spectaculoase. Îmi lipsește natura, m-am săturat de asfaltul din Timișoara.
- În copilărie îmi plăcea să sar pe burta bunicului.
- În copilărie băgam în casă orice animal de pe stradă.
- Când l-am văzut prima oară pe Moș Crăciun am fost foarte dezamăgită. Le-am spus alor mei că nu e normal ca Moș Crăciun să aibă păr pe mâini și să poarte pulover din lână.
- Felurile mele preferate de mâncare erau: pâinea cu untură, pâinea cu zahăr sau pâinea cu brânză.
- Mă găseai aproape zilnic împărțind dude cu capra bunicilor. O chema Lavinica și eram singura care se putea apropia de ea.
- I-am convins pe câțiva copii că eu eram Sailor Moon.
- În copilărie mi-am cunoscut cea mai bună prietenă de atunci și de acum. Aveam 5 ani.
Care sunt cele mai frumoase amintiri din copilăria ta?
Descoperă mai multe la Un blog colorat
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un blog colorat 
Saracii copii de acum, ce amintiri o sa aiba? Tot timpul controlați de parinti, daca nu, cu ochii in ecrane…
Tin minte ce prostii faceam cum puneam diverse pe foc, gen plastic sa il deformez sau ceara rosie de la borcanul de lipici ca sa o topesc. Cand am mai crescut am facut laborator de chimie pe dulap, inclusiv cu lampa de spirt facuta din borcan de cerneala….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aoleu!!! sper sa nu citeasca fiica mea comentariul tau si sa ii dai idei :))) Nu de alta dar camera ei o sa fie la mansarda din lemn :)) Sa stii ca INCA mai vad parinti care isi lasa copiii sa se joace liberi. Dar am observat si parinti care isi bat copiii pentru ca se joaca in nisip si se murdaresc. Mi se pare ingrozitor.
ApreciazăApreciază
Daca ai rabdare o sa vina probabil o vreme cand o sa reusesc sa scriu cartea ce o am de multa vreme in proiect al carui subiect e chiar asta. :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Perfect. O sa ii citesc fiicei mele din ea.
ApreciazăApreciază
Ca sa fiu sincer, unul din motivele pentru care am amanat si nici impuls nu am avut sa ma apuc a fost exact asta: cine dracu ar mai citi asa ceva/cui i’ar mai pasa. Raspunsul tau e fain tare fie si ca e din complezenta. Probabil ca ar mai fi unii care citesc asa ceva si mai ales s’ar regasii, ca eu unul am avut o copilarie spumoasa ca a lui Creanga, raportata la zilele alea grele de comunism. :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, nu din complezenta. Mie chiar imi place sa ascult si sa citesc astfel de povesti, cu atat mai mult cu cat s-au petrecut in alta perioada decat cea in care am copilarit eu.
ApreciazăApreciază
eu vin din familie foarte simpla, de la tara. Cum mama a divortat dupa buna obisnuinta moldoveneasca copila eu am fost lasata la vatra la mamaia: ultima casa din sat, gospodarie mare (vaci, porci, peste 100 de gaini, oi), tataia serviciu si apoi stana de oi, mamaia mai lucra prin sat (facea flori pe pereti) plus obligatoriul CAP, Asa ca amintirile se amesteca in chiloti toata ziua, cu garla in fata casei ce uneori seca, clei de prun, dude multe, visine, indieni, cuptorul de placinte cu branza dulce sau detestatele urda si marar + paine de sambata dupa amiaza ce aducea toata gasca, cu munca multa (la 5 juma ma trezeam), cu umbat descultza pe miriste si picioare zgariate de ne feream sa ne mai spalam, cu adolescenta cand noaptea saream pe geam (nu mai incap acum :D) sa mergem pe ulitza sa ne vedem cu verisorii, cu ierni grele cand incepea sa ninga ieseau bunicii pe rand la 1 2 ore sa curete carare si zi si noapte, cu zapada mai inalta ca mine, cu mine iesit descultza in zapada si nu pricepeam de ce bunicii ma certau etc..
Cea mai senina perioada a vietii mele e la tzara. Toata povara grijilor si ritmului era dusa de bunici, in armonie cu natura si creatia Domnului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, ce frumos ti-ai descris copilaria!ce pofta mi-ai facut de paine de tara.
ApreciazăApreciază
mama ce bun era cleiul ala si miericica din florile de Mana maicii Domnului. Sau de-astea ne-ai mancat? Daca nu, nu stii ce-ai pierdut. Sau corcoduse cu sare. Jucam jocuri pe porunci si cine pierdea trebuia sa se duca sa fure sare de acasa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Flori doar de salcam mancam :))) Corcoduse cu sare da! Furati sare de acasa? :)) Noi furam tigari din casele vecinilor :)))
ApreciazăApreciază
Corcoduse cu sare??!! Pare oribil. Flori supte stiu 🙂 si flori de salcam.
Mi-ati adus aminte de ceva oribil: strangeam mucuri de tigara de pe strada si scoteam filtrul, la unele filtrul era dintr-o hirtie fina fina care se deplia: aia era mare satisfactie sa le gasesc. . De ocupatia asta nu stia nimeni 🙂 Si alta chestie oribila: am strins într-o primavara tone de carabusi la care le-am rupt aripile alea chitinoase ca umbla vorba printre copii ca daca duci la plafar aripi de-alea primesti o bicicleta. Cand am strins aripile si speram la bicicleta, m-am interesat la plafar, dar ei nu stiau nimic de actiunea asta:)
La Timisoara puneam monezi pe sinele de tramvai sa se deformeze.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Crede-ma, corcodusele cu sare sunt delicioase. In rest, nu pot sa cred ce nebunii ai facut!!! :)))))
ApreciazăApreciază
Cele mai tari erau alea de 5 lei din aluminiu. Ieseau belea … eu le puneam la trenuletul de la mina, partea proasta e ca ma durea sufletul si mereu aveam de ales intre: a le modela sau a imi cumpara ceva cu ele?! :)) Intr’un an, de sarbatorile de iarna …
Si iote pagina din ceva ce poate iasa candva de o carte! :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
P.S. Corcoduse cu sare? Ai zis partea misto, da de aia cu crampe de dupa, ai uitat! :)))))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu aveam asa ceva, serios! :))
ApreciazăApreciază
Acuma banuiesc ca depindea si de cantitatea consumata. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) poate
ApreciazăApreciază
:))) super!
ApreciazăApreciază
Mi-am mai adus aminte ceva fain: impreuna cu o prietena am organizat o expozitie de iluzii optice in uscatoria de la blocul ei. Avea un pret de intrare de cativa bani si a avut mare succes la copiii de la bloc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Wow! din astea nu faceam.
ApreciazăApreciază
Ce faine amintiri! Si ce fain trebuie sa fie sa ai o prietena de atitia ani…
Noi in copilarie nu aveam masina. Dar bunica mea de la Timisoara, da. Avea si șofer 🙂 Asa ca eu in vacantele de la Timisoara ieseam mult in natura, imi amintesc excursiile la Șag, la Buzias, la Moneasa. Am mers si mai departe: la Herculane si la Portile de Fier.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oh, ce frumos!
ApreciazăApreciază
ce frumoase amintiri ai!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană