Din momentul în care rămânem însărcinate viața noastră capătă un alt contur. După ce nasc, multe mame (dacă nu toate), devin anxioase și vor duce starea asta până la sfârșitul vieții. Cercetătorii încă încearcă să găsească explicații referitoare la faptul că în timpul sarcinii și după naștere în creierul mamelor se produc schimbări radicale. Femeile care au născut devin mult mai empatice, mai sociabile dar și mai anxioase. Majoritatea fricilor unei mame nu sunt justificate dar sunt amuzante:
- Se tem de moartea subită a bebelușului. Mai ales în pimele luni, mamele se tem ca bebe să nu moară noaptea în somn. Uite așa pierd eu nopți întregi verificând dacă fetița mai respiră.
- Se tem să nu fie bebelușul răpit pe stradă. Nu știu dacă frica asta o au chiar toate mamele dar eu, care sunt pasionată de thrillere, o simt din plin :))
- Se tem să nu le îmbolnăvească cineva copilul. Dacă nu vrei ca o mamă să se uite urât la tine toată viața ta de acum încolo, ar fi indicat să te speli pe mâini înainte să atingi bebelașul, să te abții de la strănut sau tuse (mama își va imagina automat că ai gripă). Nu de puține ori am început să alerg cu căruțul, la propriu, dacă pe un om de pe stradă îl apuca tusea.
- Se tem că cei care îi țin copilul în brațe vor cădea cu tot cu bebe. Nu îți poți imagina ce palpitații am când îmi văd copila în brațele altei persoane.
- Se tem că nu sunt mame bune. Orice i-ai spune unei mămici, ea tot nu crede că își îndeplinește sarcinile așa cum trebuie. Într-un fel e normală această frică pentru că te determină să lupți pentru fericirea și sănătatea celui mic.
- Se tem să nu îl rănească pe bebe. Această frică este mai intensă imediat după naștere și durează până când bebe își ține capul. Apoi…nu mai e atât de intensă… 🙂
- Se tem de consistența scaunului bebelușului. Dacă e prea moale înseamnă că are ceva grav, dacă e prea tare iar nu-i bine. Cred că este cel mai aprins subiect de pe forumurile de mămici.
- Se tem de microbi. De când am născut sunt obsedată de curățenie. Mi se pare că, după ce dezinfectez pe jos, o armată de microbi invizibili stau la pândă, îmbrăcați în haine de protecție, și invadează podeaua, se urcă pe canapea, în pătuțul copilei, pe vasele ei, în sterilizator, șamd.
Sunt convinsă că dacă mai scormonesc mult prin memorie lista nu se mai termină. Dar, mă opresc aici, în speranța că o vei completa tu. Deci, de ce îți este cel mai teamă în ceea ce îl privește pe copilul/nepotul/verișorul tău bebe?
Descoperă mai multe la Un blog colorat
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un blog colorat 
toate fricile astea mi le-au rezolvat copilul si pediatrul. Medicul m-a oprit din dezinfectante datorita alergiilor, frica de bacterii s-a terminat cand avea copila vreo 8 luni si de-a busilea s-a oprit drept la lins sireturile la adidasii mei (avui un moment din ala cand radeam si plangeam in acelasi timp tremurand, apoi mi-am dat seama cat de des e fenomenul asta) etc.
Cu spalatul pe maini, tin minte o faza – opresc o ruda sa puna mana la ochii bebelusului. S-a ofticat, ca de ce ii zic asta?? ii zic ca nu s-a spalat pe maini. Raspunsul a fost crunt: „m-am spalat acum 2 ore!, cand am venit de la munca” – intre timp a trecut pe la el pe acasa, pe la baie, pe clanta blocului sau, pe clantele blocului meu). Si nu, nu am frica de microbi, dar nu pus mana la ochii bebelusului (in 2 zile eram la urgentza cu bebe – conjuctivita – infectie …)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Omg! sireturile?? hai ca m-ai speriat rau :)) Merci ca mi-ai zis sa stiu sa ascund pantofii :)))
ApreciazăApreciază
Toate acestea se mai diminuează cu timpul, dar vor apărea altele pentru fiecare etapă de creștere (si pentru fiecare copil în parte, dacă sunt mai mulți), nu le poți împiedica, dar poți lucra să nu le lași să te stăpânească și să poți să continui să trăiești bine cu tine și cu cei din jur. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper sa reusesc :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Faza cu spalatul pe maini mi se pare bun simt. Cum sa-mi permit eu sa iau un copil mic in brate cand stiu ca tocmai am pus mana pe un volan sau pe un telefon, ambele la fel de infecte?!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa stii ca majoritatea persoanelor (nu ma refer la cei din familie0 care interactioneaza cu bebelina nu se spala pe maini.
ApreciazăApreciază
Te cred. Trebuie sa le atragi atenția, nu cred că face nimeni intenționat. Pur și simplu nu se gândesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, stiu..
ApreciazăApreciază
mie stie de ce mi-e cel mai teama, avand in vedere ca de luna viitoare voi fi un soi de bona pentru nepotica mea? Sa nu se inece. Am mare panica pe treaba asta si nici nu stiu de ce. Dar nu toate fricile au motive rationale, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hmm…te intelg, si mie imi e frica de treaba asta, mai ales ca am inceput diversificarea. Medicul mi-a explicat ca nu prea au cum sa se inece pentru ca organismul lor are capacitatea de a da afara imediat, deci vomita bucata prea mare de mancare.
ApreciazăApreciază
Zic ce n-am avut din fricile tale: frica de rapit bebelusul si ca cine il tine in brate ar putea sa cada cu el. In rest le-am avut, iar aia cu mama buna nu-i neaparat o frica, ci e o intrebare la care răspunsul o să-l aflu mai încolo sau o să-l afle …. psihanalistul copilului.
Eu ma îndepărtăm cand cineva vorbea la portabil in apropierea bebelusului, deci mi-era frica de radiatiile telefonului. Frica de microbi n-am avut-o decat la primul, ba chiar la ultima am ajuns sa cred ca microbii (într-o anumita masura) sunt benefici.
Si mai aveam o mare frica, m-a tinut pana copiii erau relativ marisori: cand aveau febra mare, mi-era frica sa nu aiba meningita si le faceam teste bagandu- le lumina in ochi sa vad daca nu cumva au fotofobie, saracii de ei . Si pentru ca sunt o ipohondra, de cate ori au cate o boala, mi-e frica sa nu fie simptomele unei boli foarte grave.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))))))) sa stii ca si eu sunt ipohondra si am si frica asta de radiatii. Incerc sa o tin departe de telefon iar noaptea oprim internetul.
ApreciazăApreciază