Sfaturi despre sfaturi

Am fost odată ca niciodată regina sfaturilor. Nici nu apuca interlocutorul meu să rostească două vorbe că gata, îi găseam eu rezolvări la toooate problemele existenţiale. Între timp am fost detronată, deşi uneori mai am încercări de a-mi recupera coroana…Momentele sunt, însă, din ce în ce mai rare pentru că am simţit pe pilea mea cât de enervant este să ţi se ofere sfaturi dacă nu le ceri. Evident, depinde şi de persoana care îţi oferă sfatul, pentru că sunt oameni atât de importaţi în viaţa noastră, ale căror sfaturi sunt diamante preţioase, de pus în sertarul minţii sau chiar în suflet – că acolo sunt şi mai bine păzite.

Ştiu că atunci când oferim sfaturi avem cea mai bună intenţie, căci suntem ființe sociale, cu o dorință naturală de a ne conecta și de a ne simți utili. Dar de multe ori, aceste sfaturi pe care le dăm au două feţe: cea pe care o vedem noi înşine şi despre care considerăm că e mama înţelepciunii şi cea pe care o văd ceilalţi (despre care consideră că e mama aroganţei). Oare câţi dintre noi nu am dat sfaturi chiar dacă habar nu aveam despre ce vorbim?

Dar de ce ne place să dăm sfaturi? Poate pentru că ne oferă un sentiment de superioritate. Ne simțim ca Yoda în devenire, împărtășind cu ceilalți profunda noastră înțelepciune. Sau poate pentru că ne dorim să fim utili, să facem o diferență în viața celor din jur. Dar, să fim sinceri, de cele mai multe ori, oamenii consideră aceste sfaturi NESOLICITATE extrem de enervante, de nepotrivite, greşite sau chiar jignitoare. E ca şi cum îi spui, indirect, celuilalt, că nu e capabil să ia singur decizii, că nu e în stare de prea multe şi tot aşa. Uite, de exemplu, pe mine mă enervează la culme sfaturile despre cum să îmi cresc propriul copil, sfaturi care, de cele mai multe ori, vin de la persoane care nu au copii. Păi există un instinct matern pe care TOŢI părinţii îl au, dar din lene nu mai suntem în stare să îl ascultăm cu adevărat. Nu avem nevoie de cărţi, nici de altcineva din afară, noi ne cunoaştem copilul cel mai bine. Dar trebuie puţină ordine interioară. Totodată, sfaturile NESOLICITATE pot să creeze şi mai multe probleme.

Aşadar, iată nişte sfaturi despre sfaturi:

• Nu te impune. Nu forţa pe nimeni să urmeze sfaturile tale decât dacă vrei să îndepărtezi din viaţa ta acel om. Dacă ţi se cere un sfat, oferă-l cu amabilitate și lasă persoana liberă să aleagă ce e mai bine pentru ea.
• Ascultă cu atenție: Nu te grăbi să oferi soluții miraculoase în timp record. Ascultă cu adevărat problema persoanei, pune întrebări și încearcă să înțelegi şi perspectiva ei.
• Nu da sfaturi despre anumite situaţii decât dacă ai trecut şi tu prin ele.
• Renunţă la aerul de superioritate şi la ideea că eşti expertul suprem. Nu ai tu toate răspunsurile, sfaturile tale sunt doar o perspectivă, nu o dogmă.
• Fii flexibil. Sfaturile tale pot fi perfecte pentru tine, dar nu se potrivesc neapărat şi celorlalţi.
• Nu renunţa la simţul umorului. Oferă sfaturi cu umor, oamenii vor fi mai deschişi şi mai receptivi la sfaturile tale şi nu uita că nici măcar Yoda nu are toate răspunsurile.
• Nu da sfaturi despre cum să dai sfaturi. Cine s-ar fi gândit că e nevoie de un sfat pentru asta? 🙂

Acum, penultimul meu sfat e să dai mai departe aceste sfaturi. Totodată, te sfătuiesc să îmi laşi un comentariu în care să îmi povesteşti dacă ţie îţi place să dai sau să primeşti sfaturi şi dacă pui în aplicare ce am scris mai sus.