Românilor le place să insiste

Nu o să înțeleg niciodată de ce românii sunt atât de insistenți mai ales în ceea ce privește obținerea unui răspuns afirmativ din partea musafirilor deja ghiftuiți. Oriunde mergi în vizită, răspunsul tău la întrebarea ”vrei” trebuie să fie ”da”, altfel se produce o întreagă dezbatere pe tema asta. După ce ai vrut deși n-ai vrut, ”mai vrei” devine principalul subiect de discuție.

Nu îmi place deloc ca cei din jur să insiste să fac ceva, mai ales să mănânc ceva, dacă am spus deja că nu vreau. Faptul că tu insiști să îmi dai o prăjitură cu cafea deși ți-am spus că îmi face rău (nici nu cred că ar trebui să justific motivul refuzului) mă scoate din sărite.

Am fost acum câteva zile într-o vizită și afară s-a făcut răcoare, dar nu atât de frig încât să simt nevoia să iau ceva pe mine. Deși am spus de câteva ori că o să cer eu ceva mai gros când simt frigul, m-am trezit din senin cu două șube pe mine.

Românilor le place să insiste și mai ales să facă presiuni asupra musafirilor. Refuzul nejustificat nu are nicio valoare și nu te scoate din rahat. Poți refuza de zece ori, până nu spui de ce nu mănânci ciorba de pui, nu te lasă nimeni în pace. Când încerci să le explici că ești vegetarian sau că ții post, se strâmbă, tac puțin, apoi încep din nou să te roage. Orice nou refuz devine un proaspăt subiect de discuție și un atac asupra ta. Nu de multe ori mi s-a întâmplat să fiu luată peste picior că țineam post. Că postul nu e bun, că postul e bun dar că ei nu pot înțelege de ce îl țin, că e absurd să nu mănânci pui , că sunt prea slabă, că sunt prea mofturoasă și uite așa trecea timpul și nu vorbeam nimic concret.

Românilor le place să insite, niciunde în altă parte nu am mai cunoscut oameni atât de insistenți ca la noi. Îmi povestea cineva că a fost la niște prieteni acasă și că gazdele nici măcar nu l-au întrebat dacă dorea să mănânce. I-au pus în farfurie o ciorbă foarte grasă pe care (inițial) nu a putut să o termine de mâncat. După lungi insistențe și mult chin, a răzbit. La fel s-a întâmplat și la felul doi. La desert a scăpat pentru că i-a fost atât de rău încât gazdele i-au păstrat prăjiturile pentru mai târziu.

Concluzia? să nu te faci niciodată musafir!


Descoperă mai multe la Un blog colorat

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

21 de comentarii

  1. Mwahahahahahhaha! Sunt experta la a spune acelasi „Nu, multumesc” politicos, prietenos, linistit pana cand se intelege. Si daca nu se intelege, tot „Nu multumesc” il primesc chit ca sunt cu farfuria in fata. Si nu imi schimb eu starea de bine doar ca unii nu pot intelege din prima, a doua, a zecea oara un refuz. In schimb, pot sa inramez propozitia „Nici nu stii ce pierzi”, ceea ce e dead funny mai ales cand refuz alimente pe care nu le pot manca din motive obiective. Priceless!!! :))) Ma abtin cu greu sa raspund ca stiu exact ce pierd si anume o zi petrecuta in toaleta =))))

    Apreciat de 1 persoană

  2. Asta imi aduce aminte de soţul cind a mers prima data in Germania: l-au servit cu ceva, el a zis ” nu multumesc „, obisnuit ca in Romania refuzi de politete, apoi omul insista si tu te servesti. Dar nemtii n-au insistat si el a ramas nemancat.

    Apreciat de 1 persoană

  3. @O femeie: daca ii tuica buna si ma ai invitat, important e sa fie pe modelul asta si nu mai trebuie sa ma intrebi nimic ca te rup in laicuri fara numar! Or sa fie in „pinguineza” dupa cateva stampare, dar sincere!

    @Delia – e chiar asa! Asculta de un om batran, chefuit fara numar cu sot, sau fara sot si trecut prin toate alea in rest.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Pai ce nu intelegi tu e ca in mare parte, tot circul ala nu e defapt bucuria de a te intalnii si simti bine, ci doar inca un motiv in plus de mandrie si mangaiat orgolii. In concluzie, orice intrebare de genul ala e doar si numai pentru a il mai complimenta si mangaia odata pe orgoliu, un soi de laic offline, ca in rest pe feisbuc sau instagram pun ei singuri ce au de pus pentru alte laicuri online! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  5. Si pe mine ma enerveaza cand cineva insista, mai ales cu mancarea. Poate mie nu-mi place si sunt politicoasa si evit sa fac gazda sa se simta prost spunandu-i ca nu-mi place mancarea. Atunci spun clar nu mi-e foame. Sau poate chiar nu mi-e foame! Mie nu-mi place sa ma duc in vizita fara sa mananc acasa. Ma duc in vizita sa vad gazda, nu sa mananc!
    Unde mai pui cand te trezesti ca iti pune in fata si un pahar de tuica desi tu nu bei tuica si ai spus de nenumarate ori asta. :)))
    Mai era unul care tot ii intindea paharul lu al meu desi asta tot ii spunea ca nu are cum sa bea ca e cu masina. Ala nu si nu! Bea! Normal ca a refuzat. Dar circul creat era de-a dreptul penibil. De atunci nu mai trecem pe acolo.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Și pe mine mă calcă pe nervi oamenii care insistă. Mi se pare lipsă de bun simț să nu mi se respecte decizia de a nu mai mânca/bea/așeza etc. Pe cealaltă parte, eu ca gazdă rog o singură dată musafirii cu ceva. Ar fii bine să accepte din prima dacă vor pentru că eu am alte lucruri mai bune de făcut decât să insist la fiecare sau să stau pe post de ospătar să întreb eu dacă doresc ceva. Ofer o dată apoi le spun să ceară dacă vor ceva.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.