Autonomia emoțională: cheia stării de bine

În ultimii doi ani, poate trei, am trecut printr-o perioadă mai tristă din viața mea. De fapt, nu i-aș spune tristă, ci, mai degrabă, o perioadă de schimbare. O perioadă în care am avut timp să mă cunosc mai bine. Să știu ce valori sunt importante pentru mine, care oameni îmi sunt cu adevărat prieteni, de cine să mă feresc acum și pe viitor, de cine să mă rup cât mai repede cu putință, cum vreau să mă simt și cât de important este să conștientizez puterea prezentului. Totodată, am învățat că adevărata fericire vine atunci când ne descoperim și ne îmbrățișăm autonomia emoțională. Aceasta reprezintă capacitatea noastră de a fi stăpâni pe propriile emoții și de a nu le permite altora să ne determine starea emoțională.

Uneori suntem supărați pe ceilalți, poate pe bună dreptate, dar această supărare a noastră nu are absolut deloc legătură cu fericirea sau starea noastră interioară. A fi supărat pe un om care te-a rănit nu presupune automat că ești nefericit. Fericirea, cum am mai spus și în alte articole, nu are legătură cu nimeni și cu nimic din exteriorul nostru. Și dacă gândim altfel înseamnă că mai avem mult de lucrat cu noi și că suntem încă destul de vulnerabili.

Drumul spre autonomia emoțională nu este deloc ușor, pentru că, încă de la naștere, avem tot felul de influențe din exterior. Bagajul genetic are, de asemenea un rol, însă nu atât de semnificativ pe cât o are anturajul, atmosfera în care am crescut sau relațiile cu ceilalți oameni.

Autonomia emoțională este un proces complex, care poate fi explicat mult mai bine de un psiholog sau un psihoterapet, însă, în mare, atutonomia emoțională este cea care ne amintește faptul că suntem responsabili pentru propriile noastre emoții și că nimeni altcineva nu ar trebui să aibă control asupra lor. A nu se întelege, însă, că, având autonomie emoțională suntem imuni la influențele emoționale ale celor din jur. Când acțiunile unui om te fac să suferi este absolut normal să consumi acea tristețe, ba chiar benefic, în loc să ”bagi gunoiul sub preș”, gunoi care se ” împute ” și care va ieși la suprafață sub diverse forme, inclusiv boală. Așadar, suferim, dar, în același timp, ne distanțăm de aceste influențe și nu le permitem să ne schimbe sau să ne afecteze într-un mod negativ. Deși este foarte greu să vezi această diferență, cu exercițiu vei fi capabil să devii autonom din punct de vedere emoional.

Starea noartă de bine, liniștea noastră interioară nu o vom obține decât dacă ne desprindem cu adevărat de părerile și de acțiunile celorlalți și, mai ales, dacă renunțăm la a mai încerca să nu fim noi în raport cu oamenii. Nu trebuie să faci nimic din ce nu te reprezintă doar pentru a-i mulțumi pe ceilalți. A nu se înțelege că nu mai trebuie să facem anumite compromisuri sau sacrificii pentru a ajuta pe cineva sau, dacă este vorba despre relații, fiecare trebuie să contribuie cu partea lui, fiecare trebuie să construiască.

Să îți pui fericirea în mâinile celorlați este o mare vrăjeală, este un exercițiu fără sfârșit cu rezultate dezamăgitoare. Independența emoțională este singura cale de acces către o viață împlinită, o viață pe care doar tu o controlezi, nu altcineva. O viață liniștită în care îți vei atinge scopurile, vei avea siguranță de sine, vei ști să îți asculți vocea interioară (intuiția) care NICIODATĂ nu te minte, așa cum fac oamenii. Această faină independență emoțională îți dă o stare permanentă de bine, deoarece ești în armonie cu tine și cu ceea ce îți dorești TU.

Ca să ajungi la independența emoțională trebuie să stai puțin cu tine însuți. Nu e obligatoriu să te rupi de oameni, nici măcar de cei care te-au rănit. Dar e important să stai în liniște și să îți aduci aminte cine ești tu cu adevărat și care sunt principiile tale de viață. Dacă nu poți face asta singur, există psiholog, duhovnic sau orice om avizat care știe să te îndrume. Trebuie să îți accepți starea pe care o simți în momentele respective.

De multe ori tindem să ne ascundem suferința sub diverse forme sau vicii. Refuzăm să acceptăm că ceilalți nu sunt așa cum i-am imaginat/ creat noi în mintea noastră. Să pornim de la a accepta că suntem diferiți, că acțiunile celorlalți nu au legătură cu noi, ci cu alegerile lor. Tehnicile de relaxare, rugăciunea, meditația sunt un al doilea pas important spre vindecarea ta interioară și descoperirea sinelui.

Un al treilea pas, cel mai greu din punctul meu de vedere, este să învățăm să spunem NU când simțim că acest răspuns ne reprezintă cel mai bine. A spune NU, din când în când, nu înseamnă că ești lipsit de empatie, ci că îți recunoști și aperi valorile personale.

Un al patrulea pas spre dezvoltarea autonomiei emoționale este iertarea. Îi ierți pe cei ce te-au rănit și mergi mai departe cu ei sau fără ei în viața ta, în funcție de ceea ce alegi și vrei tu cu adevărat. Mulți confundă iertarea în cuplu de exemplu, cu obligativitatea de a merge mai departe alături de partenerul care a rănit. Nu este același lucru. Sau, ierți unui prieten că ți-a furat banii sau ți-a dat foc la casă, dar nu ești obilgat să păstrezi aceeași prietenie apropiată.

Ultimul pas, trebuie să înveți să te concentrezi pe tine, pe ce îți place cu adevărat să faci, să îți descoperi naturalețea și frumusețea interioară. Să renunți la complexe și să îți dai seama că botoxul pe care îl poartă modelele din reviste nu are legătură cu ceea ce te reprezintă pe tine sau cine ești tu cu adevărat. Sunt doar manipulări exterioare. Iar un păr roz și haine care dezvăluie corpul aproape în totalitate nu au legătură cu personalitatea ta, ci ascund SUB PRES acele gunoaie emoționale despre care am vorbit mai sus.

Noi, oamenii, am fost creați să fim independeți din punct de vedere emoțional, să nu ne legăm de lucruri materiale, să nu ne legăm nici măcar de oameni, să fim frumoși prin naturalețe și să fim fericiți. Ne-am născut fericiți. Autonomia emoțională este o călătorie interioară extraordinară datorită căreia vom ajunge la acel echilibru sufletesc și psihologic pe care toți îl căutăm. Autonomia emoțională este un indiciu spre locul în care găsim fericirea.